ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1352/2019

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 19 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 64.116,30 euro, reprezentând diferența contravalorii bunurilor constând în folie termoretractabilă conform listei de colisaj, furnizată pârâtei în urma vânzării din anul 2015, a sumei de 3.457,01 euro, reprezentând dobânda legală penalizatoare, pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2016 și 19 decembrie 2016, precum și în continuare, până la plata debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1489, art. 1495, art. 1516, art. 1522, art. 1531, art. 1535 și art. 1650 C. civ., art. 94, art. 98 și 107 C. proc. civ., precum și art. 4 din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 19.183,12 euro, reprezentând avansul dat reclamantei în luna decembrie 2014 pentru "film pentru brânză 40SKF 450mm transparent", obligarea reclamantei la plata sumei de 2.415,50 euro, reprezentând dobânda legală penalizatoare, pentru perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2015 și 17 februarie 2017, precum și în continuare, până la data plății debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2819/2017 din 17 octombrie 2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea de chemare în judecată și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 64.116,30 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând debit principal, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, calculată începând cu 26 ianuarie 2016 și până la data achitării integrale a debitului principal; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.390,15 RON și de 1.598 euro, în echivalent în RON la data plății.

Împotriva sentinței primei instanțe, B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale.

Prin decizia civilă nr. 221A din 11 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe și a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,92 RON și de 2.350 euro, în echivalent în RON la data plății.

Împotriva deciziei instanței de apel, B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 10 iunie 2019, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului, cuprinsă în declarația autentificată sub nr. x din 5 iunie 2019 de S.P.N. C..

Prin întâmpinarea depusă la 3 iulie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă.

Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri".

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", iar conform art. 464 alin. (2) din același act normativ, "achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă la 10 iunie 2019, recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului.

Aceeași parte a depus și declarația autentificată sub nr. x din 5 iunie 2019 de S.P.N. C., prin care D., în calitate de asociat unic și administrator al recurentei-pârâte, a precizat că renunță la cererea de recurs înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 464 C. proc. civ.

Având în vedere că renunțarea la judecata recursului s-a realizat prin înscrisul autentic reprezentat de declarația autentificată sub nr. x din 5 iunie 2019 de S.P.N. C., rezultă că este îndeplinită cerința de formă, impusă de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., pentru achiesarea la hotărâre.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 221A din 11 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019.