ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3662/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 noiembrie 2008 sub dosar nr. x/2008 (disjuns din dosarul nr. x/2008 al aceleiași instanțe), reclamanta-pârâtă A. a chemat în judecată pârâtul - reclamant B., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Prin sentința civilă nr. 6704 din data de 3 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția civilă, au fost admise, în parte, cererile formulate de reclamanta-pârâtă A. și de pârâtul - reclamant B. și s-a dispus sistarea stării de codevălmășie. A fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de către intervenientul C.

Prin decizia civilă nr. 1610 din data de 16 aprilie 2018 pronunțată de Tribunal uf Ilfov, secția civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A., de pârâtul B. și de intervenientul C., hotărârea fiind pronunțată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. și intervenientul C. au formulat recurs, depus la Tribunalul Ilfov, secția civilă la data de 30 iulie 2018.

De asemenea, pârâtul B. a declarat recurs la data de 16 iulie 2018, conform ștampilei de înregistrare a Tribunalului Ilfov.

Prin adresa emisă la data de 1. august 2018, Tribunalul Ilfov a înaintat recursul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul Secției I civile a instanței supreme la data de 6 august 2018.

În ședința publica de la termenul de judecată aleatoriu stabilii la data de 18 octombrie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art. 4 pct. 1, coroborate cu prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte reține că este întemeiata, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se reține că, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 17 noiembrie 2008, și având în vedere dispozițiile tranzitorii ale art. 24 din noul C. proc. civ., pricinii îi sunt incidente normele C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., "Curțile de apel judecă: (...) ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Prevederile art. 4 pct. 1 din același cod stipulează că "Înalta Curte de Casație și Justiție judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel șt a altor hotărâri în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

De asemenea, dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. prevăd expres că "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel".

Cum în speță, acțiunea introductivă a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 4 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competența în materia recursului a instanței supreme, având în vedere că nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel,

Pentru considerentele expuse, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., cum părțile au declarat recurs împotriva deciziei nr. 3610 din data de 16 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în soluționarea căii de atac a apelului, Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea de recurs este instanța ierarhie superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel București - instanță în favoarea căreia urmează a declina competența de soluționare a recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de reclamanta A. și intervenientul C., respectiv de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1610 din data de 16 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.10.2018.