ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3318/2018

Asupra cauzei constată următoarele:

Împotriva încheierilor din 22 octombrie 2015 și 24 martie 2016 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 februarie 2017.

După efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. XV din Legea nr. 2/2013, la 13 aprilie 2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilității. în principiu a recursului.

Potrivit rezoluției din 12 aprilie 2017, raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii de către acestea a punctelor de vedere.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă, la 10 mai 2017 s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu a recursului, fixându-se termen în ședință publică, cu citare părți, la 14 iunie 2017.

La 14 iunie 2017, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecata în lipsă, încheierea fiind comunicata recurentului la 23 ianuarie 2018.

Prin rezoluția din 3 septembrie 2018 s-a fixat prezentul termen de judecată în vederea discutării perimării.

Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apei, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.

Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Ca atare, cum în cauza dosarul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 416 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierilor din 22 octombrie 2015 și 24 martie 2016 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.10.2018.