ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2018

Cererea de chemare în judecată. Prima instanță investită. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 09.05.2017, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin primar și Agenția Națională pentru Locuințe București a solicitat: să se constate că reclamanta a efectuat lucrări neprevăzute în contractul de execuție lucrări construcții de locuințe pentru tineret nr. 24/04.01.2010 încheiat cu pârâta de ordin II; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 206.906,74 RON cu titlu de contravaloare lucrări executate la obiectivul "bloc locuințe pentru tineri destinate închirierii str. x nr. 5" obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale, calculate de la data recepționării lor până al data plății efective; cu cheltuieli de judecată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1345, 1347, 1350 și 1640 C. civ., art. 192 și urm. C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 634/27.09.2017 pronunțată de Tribunalul Arad s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin Primar și Agenția Naționala pentru Locuințe București și s-a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin Primar și Agenția Naționala pentru Locuințe București. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Arad examinând cu prioritate excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâte potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (1) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că aceasta este întemeiată în condițiile în care sediul pârâtelor este la Ocna Sibiului respectiv București. În plus prin acțiune reclamanta a invocat executarea unor lucrări neprevăzute în Contractul de execuție lucrări construcții locuințe pentru tineret nr. 24/04.01.2010, or astfel cum reiese din contract locul executării lucrărilor este în Ocna Sibiului jud. Sibiu. Așa fiind, potrivit disp. art. 113 alin. (1) pct. 3, disp. art. 107 alin. (1) și 112 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. Tribunalul Arad a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin primar, cu sediul în Ocna Sibiu jud. Sibiu și Agenția Națională Pentru Locuințe București, cu sediul în București b-dul x nr. 61 bl. F 3 sector 3.

A doua instanță investită, după declinare. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă II, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017. Prin Sentința civilă nr. 730/08.12.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Agenția Naționala pentru Locuințe București și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, examinând cu prioritate excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâta ANL, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (1) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Sibiu a constatat faptul că, pe lângă aspectul ce vizează competența teritorială, s-au invocat și aspecte ce țin de competența materială a instanțelor de drept comun, în sensul că prezentul litigiu are ca obiect un contract atribuit în baza procedurii de licitație deschisă, desfășurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, iar autoritatea contractantă are sediul în București, conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016, competența de soluționare revine Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Raportat la competența materială a Tribunalului Sibiu, secția civilă II - completuri specializate în litigii cu profesioniști, s-au rețin următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată vizează aspecte ce țin de executarea Contractului de execuție lucrări construcții de locuințe pentru tineret nr. 24/04.01.2010, contract atribuit în baza procedurii de licitație deschisă, desfășurată în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul încheiat de o autoritate publică cu o terță persoană fizică sau juridică, care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, este act administrativ și ca urmare este supus regulilor procesuale stabilite prin Legea nr. 554/2004. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze orice litigii legate de executarea contractului administrativ. Mai mult, fiind vorba de un contract încheiat în urma parcurgerii unei proceduri de achiziție publică sunt aplicabile și dispozițiile O.U.G. nr. 36/2006. Aceste aspecte au fost de altfel, stabilite cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 9171/16.12.2015 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, care menționează faptul că, contractul de execuție nr. x/04.01.2010 și actele adiționale la acesta sunt încadrabile "în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dar și din perspectiva O.U.G. nr. 34/2006, în categoria actelor administrative, fapt care atrage după sine interpretarea clauzelor acestuia precum și guvernarea lui de regimul de drept public, în cadrul căruia un criteriu important, esențial și specific acestui tip de contract îl reprezintă protejarea interesului public care trebuie să primeze, așa cum se prevede în mod expres și la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004". Această sentință a fost menținută prin Decizia nr. 5302/2016 a Curții de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, s-au considerat aplicabile în speță și dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, ce instituie prevederi cu caracter special, prioritare în aplicare și care stipulează faptul că "procesele și cererile … privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice". Ca atare, având în vedere considerentele de fapt și de drept evidențiate, ținând cont de faptul că obiectul litigiului vizează aspecte ce țin de executarea unui contract de achiziții publice și pretenții în legătură cu acesta, iar în speță autoritatea contractantă este pârâta Agenția Națională Pentru Locuințe București, cu sediul în București b-dul x nr. 61 bl. F 3 sector 3, s-a admis excepția necompetenței Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, completuri specializate în litigii cu profesioniști și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiu prin Primar și Agenția Națională pentru Locuințe, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A treia instanță investită, după declinare. La data de 26.01.2018, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018. Prin Sentința nr. 1021 din data de 20 februarie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." De asemenea, potrivit art. 8 din același act normativ: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (1 1 ) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. (1 2 ) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2). (2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ. (3) La soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public." În plus, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004: "contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;" De asemenea, potrivit art. 49 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 aplicabilă în cauză - deoarece contestația a fost depusă la data de 09.05.2017, fiind, deci, incidente prevederile art. 69 alin. (2) din același act normativ: "(1) Pentru soluționarea contestației pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Competența de soluționare a contestațiilor privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 aparține tribunalului în a cărui arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante, secția de contencios administrativ și fiscal, prin complete specializate în achiziții publice. Contestația este soluționată de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 45 de zile de la data sesizării legale a instanței." În speța dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar, la plata sumei de 206.906,71 RON, cu titlul de contravaloarea lucrări executate la obiectivul "bloc locuințe pentru tineri destinate închirierii, str. x nr. 5" obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale, calculate de la data recepționării lor, până la data plății efective; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu, învederând în mod expres că temeiul juridic este dat de prevederile art. 1.345 C. civ., potrivit cu care "cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri" iar conform prevederilor art. 1.347 C. civ., "(1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței. (2) Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele." De asemenea, reclamanta a arătat că, în speță, a avut loc o mărire a patrimoniului pârâtei Municipiul Ocna Sibiului, în detrimentul societății reclamante, care a suportat cheltuieli care nu i-au fost restituite, prin lucrările efectuate la cererea paratei, de către reclamantă, la obiectivul "bloc locuințe pentru tineri destinate Închirierii, str. x nr. 5" și neachitate de către niciuna din pârâte. Ca urmare a creării acestui dezechilibru patrimonial, a arătat că se naște un raport juridic obligațional, în temeiul căruia, pârâtul Municipiul Ocna Sibiului devine debitorul obligației de restituire către reclamantă care, în mod corespunzător, și-a micșorat patrimoniul și care, la rândul său devine, creditorul acestei obligații. Față de prevederile textului legal citat, a arătat că restituirea trebuie efectuată în natură însă, în speță, nu mai este posibilă o asemenea restituire, aceasta urmând a se efectua prin echivalent, în temeiul prevederilor art. 1.640 C. civ. Tot în mod expres reclamanta a precizat că s-a judecat anterior pentru aceleași pretenții și în acel litigiu a invocat drept cauză juridică prevederile contractului de achiziție publică, acel litigiu fiind soluționat irevocabil prin respingere, cu motivația că sumele de bani respective nu își au suportul în contractul de achiziție publică încheiat, ci exced acestuia, fiind vorba de lucrări solicitate extracontractual de către pârâte. Reclamanta a insistat că temeiul juridic al acțiunii nu este răspunderea contractuală, situație în care ar fi aplicabile prevederile legislației speciale în materia achizițiilor publice, ci răspunderea extracontractuală de drept comun, mai precis îmbogățirea fără just temei. În acest context, instanța a constatat că obiectul litigiului nu aparține materiei contenciosului administrativ nici sub aspectul normelor generale de drept administrativ, nici sub aspectul normelor speciale incidente în această materie, ci aparține materiei dreptului civil, fiind incidente normele de competență prevăzute de C. proc. civ., și anume prevederile art. 95 alin. (1) coroborat cu art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. și cu prevederile art. 111 și 116 din C. proc. civ. Potrivit acestor ultime norme, competența de soluționare a unui litigiu între o persoană de drept privat și o persoană de drept public într-un litigiu de natură civilă aparține secției civile a tribunalului de la sediul reclamantei sau a pârâților persoane de drept public, reclamanta având alegerea instanței dintre cele deopotrivă competente. Sediul reclamantei este în Arad, iar reclamanta, prin introducerea acțiunii la Tribunalul Arad, a făcut alegerea de competență în favoarea acestei instanțe. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare. În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar, la plata sumei de 206.906,71 RON, cu titlul de contravaloarea lucrări executate la obiectivul "bloc locuințe pentru tineri destinate închirierii, str. x nr. 5" obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale, calculate de la data recepționării lor, până la data plății efective; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a invocat îmbogățirea fără justă cauză a pârâtelor arătându-se în mod expres că temeiul juridic este dat de prevederile art. 1.345 C. civ., potrivit cu care "cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri" iar conform prevederilor art. 1.347 C. civ., "(1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței. (2) Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele." Înalta Curte constată că aspectele invocate în legătură cu existența unei "îmbogățiri" a intimatelor pe seama reclamantei din perspectiva incidenței dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 au fost analizate în mod definitiv de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5302/2016 din data de 10 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/2015, care a statuat că aceste pretenții pot fi valorificate, exclusiv printr-o acțiune în despăgubiri, de drept comun. Având în vedere aceste aspecte, se constată că obiectul litigiului aparține materiei dreptului civil, fiind incidente normele de competență prevăzute de C. proc. civ. Potrivit art. 111 din C. proc. civ.: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului". Potrivit art. 116 din același act normativ: "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente." Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, competența de soluționare a unui litigiu între o persoană de drept privat și o persoană de drept public într-un litigiu de natură civilă aparține secției civile a tribunalului de la sediul reclamantei sau a pârâților persoane de drept public, reclamanta având alegerea instanței dintre cele deopotrivă competente. Având în vedere aceste aspecte și ținând cont de dispozițiile art. 94 alin. (81) pct. 1) lit. k) din C. proc. civ. potrivit cărora (judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști), se constată ca fiind incidente normele de competență prevăzute art. 95 alin. (1) coroborat cu art. 111 și 116 din C. proc. civ. Cum în speța dedusă judecății obiectul litigiului aparține materiei dreptului civil, iar reclamanta a optat pentru Tribunalul Arad, Înalta Curte constată că această instanță este competentă teritorial și material să soluționeze litigiul de față.

Soluția Înaltei Curți Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă.