ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 09.02.2014, reclamanții S.C. A. S.R.L. Negrești Oaș, B. și C. au chemat în judecată pe pârâta D. - FILIALA NEGREȘTI OAȘ, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să oblige pârâta la plata sumei de 3.900.840.000 RON vechi reprezentând pretenții, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 66 din 13 martie 2014, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei capacității de exercițiu în privința reclamanților B. și C. și a autorității de lucru judecat invocate de pârâta D. S.A. - SUCURSALA NEGREȘTI OAȘ.

A respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de reclamanții B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

Prin decizia nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanții B. și C., împotriva sentinței nr. 66 din 13 martie 2014.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în ambele faze procesuale, rezultă că prin contractul de credit nr. x, intimata-pârâtă D.. S.A. a acordat societății A. S.R.L. un credit pentru activitatea curentă de producție (credit global de exploatare), în sumă de 3.950 milioane ROL cu scadență la data de 13.04.2001. Potrivit prevederilor art. 20 din contract, împrumutatul a garantat creditul și dobânzile aferente prin cesionarea în favoarea băncii a cash flow-ului care se va derula prin conturi deschise la bancă, prin ipotecă asupra imobilului apartament nr. 5, bl. 44, str. x, Negrești Oaș proprietatea S.C. E. S.R.L., prin ipoteca asupra imobilelor apartament nr. 7, bl. 44, str. x, Negrești Oaș, apartament nr. 8, bl. 44, str. x, Negrești Oaș și apartament nr. 2/A, bl. 44, str. x, Negrești Oaș proprietatea giranților B. și C., prin ipoteca asupra imobilului apartament nr. 8, bl. 17, str. x, Negrești Oaș proprietatea giranților F. și G., precum și printr-un gaj propriu-zis, fără deposedare, asupra utilajelor și echipamentelor proprietatea girantei S.C. H. S.R.L.

Deoarece la termenul scadent stabilit prin contract pentru data de 13.04.2001, societatea A. S.R.L. nu a rambursat băncii nici o sumă de bani din creditul angajat, prin actul adițional nr. xa/13.04.2001, banca, în acord cu societatea, a reeșalonat datele scadente ale creditului, stabilindu-se de comun acord noi termene scadente și 6 rate de rambursare a creditului, începând cu data de 07.05.2001 și până la data de 05.10.2001.

Deoarece nici ulterior acestui moment ratele nr. 1 și 2 rescadențate, în sumă totală de 1.700 milioane ROL nu au fost achitate la termenul scadent, pârâta le-a trecut ca și restante în data de 06.06.2001.

La data scadenței ratei a treia, în urma cererii formulate de către apelanta C., asociat și administrator al S.C. A. S.R.L., se încheie un nou act adițional nr. x/05.07.2001, prin care restul ratelor în sumă totală de 2.250 milioane ROL, se rescadențează din nou, în două rate egale cu termen de plată la data de 24.12.2001, respectiv14.01.2002, însă fără a se rescadența suma de 1.700 milioane ROL, pe care banca a menținut-o ca și sumă restantă.

Prin contractul de credit nr. x, banca intimată a acordat aceleiași societăți un alt credit pentru activitatea curentă de comerț, în sumă de 2.000 milioane ROL cu scadența la data de 08.07.2001, credit acordat prin cont separat de împrumut denumit "Credite pe cecuri remise spre încasare". Acest credit a fost garantat prin cesionarea în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă, printr-un gaj general asupra întregului patrimoniu al societății și prin cesiunea de creanță asupra drepturilor de încasat ce decurg din cecul seria x emis de I. S.A. filiala Lugoj, pentru S.C. J. S.R.L. Negrești Oaș, către beneficiarul S.C. A. S.R.L. în sumă de 2.500 milioane ROL cu scadenta de încasare 24.06.2001.

Cu privire la acest contract de credit, curtea a constatat că fila CEC acceptată de către S.C. A. S.R.L. de la clientul său S.C. J. S.R.L. și prezentată băncii drept garanție, a fost refuzată la plată de către banca plătitorului I. S.A. în data de 05.07.2001, deoarece cecul a aparținut unui set de instrumente care a fost retras din circulație, a fost emis de către un trăgător aflat în interdicție bancară, precum și pentru lipsa totală de disponibil, fiind înregistrat în CIP un incident de plată major.

La data de 09.07.2001, în contul curent al S.C. A. S.R.L. s-a încasat suma de 2.107 milioane RON (Rol), iar intimata-pârâtă a dispus de acest disponibil, cu mențiunea "rambursare anticipata" a creditului restant de 2.000 milioane RON ROL acordat firmei S.C. A. S.R.L. prin contractul de credit nr. x, respectiv a sumei de 107 milioane comisioane aferente acestui împrumut.

Datorită efectuării acestei operațiuni de către bancă, apelanții invocă faptul că li s-ar fi produs prejudiciul solicitat a fi reparat prin acțiunea ce face obiectul cauzei, pe considerentul că ar fi trebuit rambursat creditul restant aferent contractului de credit nr. x și nu creditul aferent contractului de credit nr. x, fiind încălcate prevederile art. 19 din contractele de credit privitoare la ordinea încasării creanțelor, ale punctelor 599 și 601 din Normele metodologice interne ale băncii nr. 1/2000 și prevederile art. 1113 C. civ.

În vederea verificării modului în care au fost efectuate operațiunile bancare contestate de către apelanți, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, precum și a unui raport de contraexpertiză contabilă întocmit de un colectiv de experți format din experți contabili, la efectuarea contraexpertizei participând și câte un expert asistent pentru fiecare parte procesuală.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în ambele faze procesuale, curtea a constatat, în acord cu cele reținute de către prima instanță, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii băncii intimate invocate de către apelanți, intimata procedând conform dispozițiilor contractuale și legale la stingerea creanțelor restante aferente celor două contracte de credit din speță.

S-a reținut că ambele contracte prevăd la art. 19 că ordinea de încasare a creanțelor cuvenite băncii începe cu comisioane și taxe bancare, dobânzi îndoielnice, dobânzi restante, creanțe atașate creditelor îndoielnice, creanțe atașate creditelor restante, credite îndoielnice, credite restante, creanțe atașate creditelor curente și credite curente. Prevederile art. 25 din ambele contracte precizează că "banca are dreptul să încaseze din conturile împrumutatului, fără acceptul acestuia, obligațiile scadente rezultate din contract cu prioritate față de alte datorii ale acestuia, cu excepțiile prevăzute de lege". Ambele credite erau garantate cu gaj pe contul curent al împrumutatei cu precizarea contractuală "cesionare obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului care se va derula prin conturi deschise la bancă". De asemenea, la art. 30 din contractul de credit nr. x se stipulează că "eventualele disponibilități ale contului curent pot fi utilizate la rambursarea creditelor angajate direct de către banca cu nota contabila sau cu ordin de plata emis de împrumutat".

Ordinea de stingere a creanțelor prevăzută în contracte este stipulată similar și în cuprinsul pct. 601 din Normele metodologice nr. 1/2000 ale D..

În data de 09.07.2011, când intimata a retras din contul curent al S.C. A. S.R.L. suma de 2.107 milioane ROL, această societate înregistra restanțe la ambele contracte de credit, respectiv suma de 1.700 milioane RON ROL restanță din contractul de credit 9/15.01.2001, trecută la restanță prin nota contabilă întocmită de ofițerii de credite, precum și suma de 2.000 milioane RON ROL restanță din contractul de credit 145/28.05.2001, deoarece creditul nu a fost achitat la termenul contractual scadent stabilit pentru data de 08.07.2001.

Însă, la data respectivă, creditul acordat prin contractul de credit nr. x devenise un credit cu risc de rambursare, îndoielnic și cu minus de garanții în condițiile în care fila CEC acceptată de S.C. A. S.R.L. de la clientul său S.C. J. S.R.L. și prezentata băncii drept garanție, a fost refuzată la plată de către banca plătitorului I. S.A. în data de 05.07.2001. Pe acest document s-a înscris la data refuzului mențiunea că cecul a fost emis de un trăgător aflat în interdicție bancară, cecul fiind retras din circulație. Aceste mențiuni efectuate pe instrumentul de plată, denotă că la data prezentării cecului pentru decontare, J. S.R.L. Negrești Oaș era deja declarata în CIP pentru alte incidente de plată majore produse în circuitul bancar și avea interdicție de a emite cecuri pe timp de un an de la data înregistrării în CIP a incidentului, având inclusiv obligația de a restitui băncii cecul prezentat pentru decontare.

Este adevărat că intimata a recepționat fizic cecul refuzat la plată doar în data de 11.07.2001, după efectuarea operațiunii de rambursare, însă potrivit uzanțelor bancare și prevederilor Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea Centralei Incidentelor de Plăți, refuzul cec-ului se comunică în sistemul informatic bancar la data operării acestuia în CIP, situație în care intimata a avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre incidentul de plată încă din data de 05.07.2001prin consultarea sistemului informatic.

Într-adevăr, nu s-a întocmit de către intimată un document din care să rezulte expres că s-a procedat la efectuarea verificărilor în CIP, însă acest fapt nu exclude posibilitatea băncii de a verifica ori de câte ori consideră necesar și oportun informațiile înregistrate în CIP.

În cazul refuzului la plată al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plată major asupra unui client, banca notifică la CIP incidentul de plată și interdicția bancară, iar Centrala Incidentelor de Plăți gestionează informația specifică incidentelor de plăți, pentru interesul public, inclusiv în scopul utilizatorilor, astfel încât acestea să permită evidențierea și valorificarea operativă de îndată a informației privind refuzul la plată al cecurilor.

În aceste condiții, curtea a constatat că S.C. A. S.R.L. a prezentat băncii o garanție în vederea obținerii creditului nr. 145/28.05.2001 constând într-un instrument de plată nevalabil, banca intimată aflându-se în situația gestionării unui credit acordat în sumă de 2.000 milioane ROL cu un minus de garanție.

Potrivit convenției de cont încheiate între banca intimată și societatea beneficiară a creditului, banca se obliga să presteze servicii bancare cu respectarea legilor în vigoare, a normelor elaborate de B.N.R. privind instrumentele de plată și titlurile de credit, precum și a propriilor reglementări de lucru în acest domeniu, având obligația de a lua toate măsurile necesare pentru eliminarea tuturor riscurilor care pot apărea pe parcursul derulării operațiunilor.

Deoarece creditul nr. 145/28.05.2001 a devenit un credit cu risc de rambursare și cu minus de garanție, banca intimată a fost în situația de a proceda la gestionarea și analizarea acestuia cu prioritate în raport de alte credite pe care le-a acordat aceleiași societăți care nu prezentau aceleași riscuri de rambursare.

În consecință, dată fiind situația intervenită în privința creditului aferent contractului de credit nr. x, intimata nu era obligată la data de 09.07.2001 să achite prioritar din disponibilitățile contului curent al împrumutatei, creanțele creditului restant nr. 9/15.01.2001 față de cele ale creditului nr. 145/28.05.2001, câtă vreme ambele credite erau restante la data respectivă, însă cel de al doilea devenise unul cu risc de rambursare și cu minus de garanție, caracteristici care îl califică ca fiind unul îndoielnic.

Este adevărat că în nota contabilă și extrasul de cont emise de către intimată se menționează eronat că suma de 2000 milioane Rol reprezintă rambursare anticipată a creditului nr. 145/2001, deși operațiunea efectuată era de rambursare a unui credit restant, astfel cum se constată și în cadrul lucrărilor de expertiză contabilă, însă acest fapt nu poate determina calificarea operațiunii efectuate de către bancă ca fiind una neconformă cu prevederile contractuale, câtă vreme creditul era unul restant și neachitat la scadența lui din data de 08.07.2001. Mențiunile efectuate de către funcționarii bancari în cuprinsul notei contabile ori lipsa unei note contabile separate care să specifice expres că creditul era unul restant nu poate schimba calificarea creditului ca fiind restant care rezultă din clauzele contractuale datorită neplății lui la scadență. Nota contabilă ori extrasul de cont prevăzută de pct. 599 din normele interne ale băncii reprezintă un act intern al băncii prin care se consemnează în scris un incident intervenit în legătură cu creditul acordat, momentul întocmirii notei ori lipsa acesteia nefiind cea care determină restanța unui credit. Acest fapt rezultă din nerespectarea datei la care trebuia restituit creditul, dată stabilită expres în contractul de credit. Obligația de restituire a creditului stabilită în contractul părților este o obligație cu termen, la împlinirea căruia obligația devine scadentă, astfel cum rezultă din prevederile art. 1022-1025 vechiul C. civ., aplicabil raportat la momentul încheierii contractelor.

În speță, nu s-a reținut incidența prevederilor art. 1113 din C. civ. invocate de către apelanți, care stipulează că dacă datoriile sunt de egală natură, imputația se face asupra celei mai vechi, deoarece datoriile restante ale societății împrumutate nu erau egale câtă vreme una viza un credit cu garanții imobiliare și cealaltă unul îndoielnic, cu risc de rambursare și cu minus de garanții.

Pe de altă parte, în contractele de credit, părțile au stipulat expres condițiile în care se va face imputația plăților la art. 19, unde se menționează că au prioritate la încasare creditele îndoielnice față de cele restante. În aceste condiții, devin incidente prevederile contractuale, deoarece imputația plății se face mai întâi conform acordului părților și doar în lipsa convenției părților sunt aplicabile prevederile art. 1110 și urm. C. civ. referitoare la imputația plății. Ori, câtă vreme creditul acordat prin contractul nr. x/2001 este unul îndoielnic, acesta trebuia încasat anterior creditului restant din contractul nr. x/2001, deoarece prin convenția părților s-a stipulat că cel îndoielnic se încasează înaintea celui restant.

Prin urmare, în mod judicios a reținut prima instanță că vechimea debitelor nu are relevanță din punct de vedere legal, câtă vreme creditul restant nr. 9/15.01.2001 beneficia de garanții imobiliare, fiind acoperit în caz de neplată, iar cel de al doilea era unul cu risc de rambursare, debitarea activului contului asociat ca urmare a neachitării creditului cu risc, nefiind o acțiune culpabilă a băncii intimate.

De asemenea, nu se poate omite împrejurarea că societatea împrumutată a fost cea care a propus intimatei, în vederea obținerii creditului nr. 145/2001, garanția constând în drepturile de încasat ce decurg din CEC-ul emis de o altă societate comercială, situație în care diligențele ca garanția propusă băncii să fie una validă și reală trebuiau să aparțină părții care obținea folosul împrumutului bancar, respectiv debitoarei împrumutate, intimata neavând decât obligația de a efectua verificările uzuale asupra existenței garanției, respectiv existența unei obligații între împrumutată și societatea căreia îi fuseseră vândute produsele, precum și cele legate de legala circulație a CEC-ului.

Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere constatările instanței penale în cadrul dosarul nr. x al Tribunalului Satu Mare, din care rezultă că reclamanții-apelanți au decis să comită infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnat unul dintre aceștia, cu scopul de a procura injust pentru societățile E. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. disponibilități bănești din credite acordate de D.. S.A. - SUCURSALA NEGREȘTI OAȘ, sume de bani care să fie folosite pentru acordarea ilicită de credite altor societăți, în scopul obținerii de folos sub forma unor dobânzi sau penalități, aceștia urmărind realizarea acestui scop ilicit prin înțelegeri frauduloase cu funcționarii bancari și cu persoane aflate în poziție de decizie în mai multe societăți comerciale pentru a înfăptui activitatea de comerț cu sume de bani în interesul dobândirii unui profit însemnat.

Concluzionând, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale ale băncii intimate, motivele de apel invocate sub acest aspect de către apelanții-reclamanți fiind nefondate, fapt pentru care, în mod corect și legal, a dispus prima instanță respingerea acțiunii formulate de către aceștia.

Recurenții - reclamanți B. și C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, motivele fiind, în esență, următoarele:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., recurenții arată că instanța de apel nu a reținut în mod corect situația celor două credite nr. 9/15.01.2001 și nr. 145/28.05.2001.

Intimata D.. S.A. a depus actele justificative (contracte, extrase de cont etc.) înscrisuri, dar Curtea de Apel Oradea nu le-a analizat.

Astfel:

1) Contractul de credit nr. x "Credit global de exploatare" 20155.1-21.12 Rol, angajat în sumă de 3.950.000 RON (Rol) garantat și cu ipoteci imobiliare proprietatea recurenților, avea ca dată scadentă 13.04.2001 (anexa nr. l).

Întrucât la data scadenței din 13.04.2001, creditul nr. 9/2001 nu a fost rambursat, s-a încheiat la data de 13.04.2001 "Actul adițional nr. x/2001 la Contractul de credit nr. x", reeșalonându-se data scadenței creditului în alte șase rate scadente (anexa nr. 2).

Nerespectându-se de împrumutată nici scadența primelor două rate scadente precizate prin "Actul adițional" din data de 07.05.2001 în sumă de 500. 000 RON (Rol) și din data de 05.06.2001 în sumă de 1.200.000 RON (Rol), D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș, prin ofițerul de credite, a trecut la restanțe aceste rate scadente, în sumă totală de 1.700.000 RON (Rol) cu notele contabile nr. x și y din 06. 06.2011 (anexa nr. 3).

Creditul nr. x/15.01.2001 a devenit astfel în parte, pentru suma de 1.700. 000 RON (Rol) "credit restant", trecându-se suma într-un nou cont de credit. nr. x/Rol (anexa nr. 4).

Restul sumei de 2.500.000.000 RON (Rol) rămânând evidențiată în continuare ca și credit curent în curs de decontare, nr. x/Rol, întrucât la data de 05.07.2001 prin "Actul adițional nr. x/2001 la contractul de credit nr. x" s-a reeșalonat scadența ratelor de rambursat a acestei diferențe a sumei de 1.125.000.000 RON (Rol) pentru data de 24.12.2001 și pentru data de 14.01.2002 a diferenței de 1.125.000.000 RON (Rol) - (anexa nr. 5).

Conform prevederilor art. 25 din contractul de credit nr. x, după un preaviz al băncii de 5 zile acordat împrumutatei S.C. A. S.R.L., la ultima dată a scadenței din 14.01.2002, D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș trece, conform x/14.02.2002, suma de 1.125.000.000 RON (Rol) în categoria creditelor îndoielnice, înregistrând astfel acestă sumă într-un nou cont (de credit îndoielnic) nr. x/Rol, conform extrasului de cont și a notei contabile nr. x/15.01.2002, depusă de intimată în fața instanței de apel (anexa nr. 6).

2.) Contractul de credit nr. x angajat de S.C. A. S.R.L. de la D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș, în sumă de 2.000.000.000 RON (Rol), a fost acordat în contul "nr. x/Rol", "Credit pe cecuri remise spre încasare", având data scadenței la 08.07.2001, conform art. 15 din contract. (anexa nr. 7).

Acest credit nr. x, în sumă de 2.000.000.000 RON (Rol), a fost "rambursat anticipat " de D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș la data de 09.07.2001 cu nota contabilă nr. x/09.07.2001, conform extras de cont nr. x/09.07.2001, din disponibilitățile contului curent al S.C. A. S.R.L. nr. 2511.1-21.1/Rol (anexa nr. 8).

La data de 09.07.2001, creditul nr. x/2001 era credit curent (ajuns la scadență), rambursarea făcându-se în favoarea și pentru contul nr. x/Rol, același cont în care s-a angajat creditul (art. 3 din contract).

Acest credit nu a fost trecut niciodată în categoria creditelor restante conform prevederilor Normelor Metodologice nr. 1/2000 ale D.. S.A. (pct. 599) și nici în categoria "creditelor îndoielnice" conform prevederilor art. 24 și 25 din contractul de credit nr. x (anexa nr. 7), nefiind îndeplinite de D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș aceste clauze contractuale și norme bancare.

Singura creanța aferentă acestui contract de credit, trecut din categoria "dobânzii curente" în categoria "dobânzi restante " a fost suma de 116.845 RON (Rol), trecută la restanță de ofițerii de credit cu nota contabilă nr. 11, conform extras de cont nr. 4/09.07.2001, schimbându-se astfel nr. de cont "dobânzi curente" nr. x/Rol în cont "dobânzi restante "cu nr. x/Rol, depusă de intimată în fața instanței de apel (anexa nr. 9) .

Această sumă a fost încasată apoi de bancă la data de 17.07.2001 din contul curent al S.C. A. S.R.L. cu nota contabilă nr. x/17.07.2001, conform extras de cont nr. x/17.07.2001(anexa nr. 9), înscrisuri comunicate și împrumutatei S.C. A. S.R.L., conform prevederilor art. 14 alin. (2) și art. 18 din contractul de credit (anexa nr. 7).

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. vizează faptul că decizia civilă încalcă prevederile art. 1113 din C. civ., Normele metodologice nr. 1/2000 ale D.. S.A. și clauzele contractuale din contractul de credit nr. x și din contractul de credit nr. x

Instanța de apel și-a motivat soluția, prin stabilirea caracterului de credit îndoielnic a creditului nr. 145/28.05.2001, fără nici o probă și fără să supună dezbaterii publice această chestiune, pentru ca părțile să-și poată exprima poziția, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității dezbaterilor.

Instanța de apel a dat mai mult intimatei, fără probe, fără ca intimata D.. S.A. sau experții contabili să invoce calitatea de credit îndoielnic a creditului nr. 145/2001 și fără să se fi îndeplinit prevederile art. 25 din contractul de credit nr. x, încălcându-se principiul contractorialității.

Calitatea de credit îndoielnic a fost invocată de către instanța de apel doar în motivarea hotărârii. Voința părților trebuie dovedită și confirmată cu înscrisuri întocmite de bancă.

Instanța de apel, prin decizia recurată, a inventat categoria de credit îndoielnic contrar înscrisurilor depuse la dosar de D.. S.A. (anexele 1-9) și fără ca instanța sau intimata să facă dovada existenței "unui preaviz de 5 zile " conform art. 25 alin. (1), raportat la art. 24 din contractul de credit nr. x și a notei contabile cu extras de cont emise de D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș, așa cum a procedat banca, în ceea ce privește creditului nr. x/2001, la data de 14.01.2002, conform notei contabile x/14.01.2002 (anexa nr. 6).

Fostul director al D.. S.A. - Sucursala Negrești Oaș, K., care a acordat cele două credite, nr. x/15.01.2001 și nr. y/28.05.2001 către S.C. A. S.R.L., a declarat în fața notarului public L., conform încheierii de legalizare nr. x/19.dec. 2012 (anexa 10), următoarele:

"Creditul nr. x/28.05.2001, la data rambursării creditului, de ofițerii de credit, prin nota contabilă nr. x/09.07.2001, era "credit curent ajuns la scadență" înregistrat în cont nr. x/9.1-21.15/Rol și nu era "credit îndoielnic ", nefiind trecută creanța într-un alt nr. de cont.

Daca acest credil era credit îndoielnic, ar fi existat un preaviz de 5 zile, formulat de D. S.A. în scris către S.C. A. S.R.L. pentru rambursarea acestui credit conform art. 25 alin. (1) din contractul de credit nr. x

Dar creditul nr. 145/2001 era garantat și cu gaj general asupra întregului patrimoniu al împrumutatei și cesionarea cash flow-ului in favoarea bancii."

A solicitat acte în probațiune.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul C. proc. civ., coroborate cu art. 299 și urm. din același cod.

Intimata D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții - reclamanți B. și C..

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus note de ședință, prin care a solicitat admiterea recursului, apreciind că decizia recurată este nulă, raportat la dispozițiile art. 105 alin. (2) și urm. din vechiul C. proc. civ., întrucât instanța de apel, prin dispozitivul deciziei nu s-a pronunțat și față de această intimată.

Mai mult decât atât, instanța de apel nu a citat intimata S.C. A. S.R.L. nici la momentul administrării probelor, nici la dezbaterea în fond a apelului, nerespectându-se principiul contradictorialității.

Recurenții - reclamanți B. și C. au depus note de ședință la întâmpinarea formulată de intimata D. S.A., arătând că această parte nu face referire la prevederea art. 25 alin. (1) din contractul de credit nr. x și, ca urmare a refuzului acesteia de a depuse înscrisurile solicitate în probațiune, anexează Circulara B.N.R. nr. 21 din 01.07.2002.

Intimata D. S.A. a depus concluzii scrise.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv al recursului declarat de recurenții - reclamanți B. și C., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., vizează faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În argumentarea acestui motiv, recurenții au susținut că instanța de apel nu a reținut în mod corect situația celor două credite: nr. x/15.01.2001 și nr. y/28.05.2001.

Prealabil, se impune a se arăta că motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, potrivit art. 261 alin. (1) din C. proc. civ., motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Dispozițiile evocate au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și exercitarea controlului judiciar de către instanțele superioare.

Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă și necontradictorie, din care să rezulte justețea soluției pronunțate, se poate înlătura arbitrariul și se poate efectua controlul judiciar.

În speță, Înalta Curte constată că argumentele recurenților în susținerea acestui motiv de recurs vizează situația de fapt, ce excede controlului instanței de recurs, fără a se arăta în concret în ce anume constă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Recurenții au invocat, de asemenea, dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. în sensul că instanța a încălcat prevederile art. 1113 din C. civ., Normele metodologice nr. 1/2000 ale D.. S.A. și clauzele contractelor de credit nr. x și nr. y/28.05.2001.

Imputația plății este reglementată de vechiul C. civ. în art. 1110-1113, potrivit cărora:

"Art. 1110. - Debitorul, având mai multe datorii, al căror obiect este de aceeași speță, are dreptul de a declara, când plăteste, care este datoria ce voiește a desface.

Art. 1111. - Debitorul unei datorii, pentru care se plătește dobândă, sau o rendită, nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferința asupra renditei sau a dobânzii. Plata parțială, făcută pe capital și dobandă, se impută mai întâi asupra dobânzii.

Art. 1112. - Când debitorul unor deosebite datorii a primit o chitanță prin care creditorul impută aceea ce a luat special asupra uneia din aceste datorii, debitorul nu mai poate cere ca imputația să se facă asupra unei alte datorii, afară numai dacă creditorul l-a amăgit, sau l-a surprins.

Art. 1113. - Când în chitanță nu se zice nimic despre imputație, plata trebuie să se impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, în acel timp, avea mai mare interes a o desface. În caz de o datorie ajunsă la termen și alta neajunsă, deși aceasta din urmă ar fi mai oneroasă, imputația se face asupra celei ajunse la termen.

Dacă datoriile sunt de egală natură, imputația se face asupra celei mai vechi; dacă datoriile sunt în toate egale, imputația se face proporțional asupra tuturora".

Trebuie subliniat faptul că imputația plății poate fi făcută mai întâi prin acordul părților și că, numai în lipsa convenției părților, operează imputația legală.

În speță, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a textelor legale mai sus enunțate, reținând că imputația convențională, aplicabilă în speță, raportat la dispozițiile art. 19 din contractual de credit nr. x din 28 mai 2001 și respectiv nr. y din 15.01.2001, este prioritară imputației legale invocate de către recurenți.

Mai mult decât atât, în mod legal instanța de apel a coroborat dispozițiile art. 19 cu prevederile art. 25 din cele două contracte mai sus arătate, instanța având, totodată, în vedere și art. 30 din contractual de credit nr. x din 28 mai 2001 și art. 601 din Normele metodologice nr. 1/2000 ale D..

Argumentele recurenților referitoare la încălcarea principiului contradictorialității, ca urmare a faptului că instanța de apel nu a pus în discuția părților caracterul de credit îndoielnic a împrumutului acordat prin contractul nr. x din 28 mai 2001 nu pot fi reținute, în condițiile în care, așa cum reiese din încheierea de ședință din 16 noiembrie 2017, apelanții-reclamanți B. și C., prin apărător, au pus concluzii inclusiv cu privire la "creditul restant cu minus de garanție".

Apectele ce țin de nelegala citare a intimatei S.C. A. S.R.L., invocate oral de către recurenți în fața instanței de recurs nu pot fi analizate, în condițiile în care nu există nicio critică în acest sens în recursul dedus judecății, aceste alegații regăsindu-se în notele scrise depuse la dosar de către această intimată.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți B. și C. împotriva deciziei civile nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți B. și C. împotriva deciziei civile nr. 366/C/2017-A din 23 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.