ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4466/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4466/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 23 din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat soluționarea cererii formulată de petentul B.I. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 18738/318/2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Petentul B.I., a formulat o cerere de strămutare a procesului civil ce formează obiectul cauzei nr. 18738/318/2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, pe motive de bănuială legitimă, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 140 alin. (2) din noul C. proc. civ. Instanța de apel a constatat că, în raport de data introducerii cererii principale de chemare în judecată, respectiv de data înregistrării dosarului în care s-a formulat prezenta cerere (22 noiembrie 2012), în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Noului C. proc.
civ. - intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 4/2013 - întrucât acesta se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după data de 15 februarie 2013. În aceste condiții, cererii de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 alin. (2) respectiv art. 39 alin. (2) C. proc. civ. anterior potrivit cărora, cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Drept urmare, instanța de apel, în temeiul art. 159 alin. (2) C. proc. civ. și 159 1 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare formulată de către petentul B.I., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva Deciziei civile nr. 23 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, intimata U.M.C.R. reprezentând S.D.M. Târgu Jiu a exercitat calea de atac a recursului, considerând că instanța de fond nu a verificat niciun motiv real privind bănuiala legitimă. Intimatul-petent B.I. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, la termenul din 11 octombrie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, în vigoare la momentul formulării prezentei cereri, hotărârea prin care instanța se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia atacată este o hotărâre prin care instanța s-a declarat necompetentă, neputând fi atacată cu nicio cale de atac, fie ea ordinară sau extraordinară, pronunțată în soluționarea unei excepții de necompetență materială, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc.
civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului. Împrejurarea că în dispozitivul deciziei atacate s-a făcut mențiunea greșită că, împotriva hotărârii se poate exercita calea recursului în termen de 5 zile de la comunicare, nu dă dreptul părților la exercitarea vreunei căi de atac, întrucât, potrivit principiului legalității căilor de atac, o hotărâre este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită nu poate fi atacată cu nicio cale de atac, conform art. 158 alin. (3) C. proc.
civ., recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de U.M.C.R. reprezentând S.D.M. Târgu Jiu împotriva Deciziei nr. 23 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.