ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4466/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4466/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față
constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 23 din 20 iunie 2013,
Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat soluționarea cererii
formulată de petentul B.I. privind strămutarea procesului civil ce formează
obiectul Dosarului nr. 18738/318/2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, în favoarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut următoarele:
Petentul B.I., a
formulat o cerere de strămutare a procesului civil ce formează obiectul cauzei
nr. 18738/318/2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, pe motive de bănuială legitimă,
întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 140 alin. (2) din noul C. proc. civ.
Instanța de apel a
constatat că, în raport de data introducerii cererii principale de chemare în
judecată, respectiv de data înregistrării dosarului în care s-a formulat
prezenta cerere (22 noiembrie 2012), în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile
Noului C. proc. civ. - intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, potrivit
art. 81 din Legea nr. 76/2012, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.
4/2013 - întrucât acesta se aplică numai proceselor și executărilor silite
începute după data de 15 februarie 2013.
În aceste condiții,
cererii de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 alin. (2) respectiv
art. 39 alin. (2) C. proc. civ. anterior potrivit cărora, cererea de strămutare
întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Drept urmare,
instanța de apel, în temeiul art. 159 alin. (2) C. proc. civ. și 159
1
alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de
strămutare formulată de către petentul B.I., în favoarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Împotriva Deciziei
civile nr. 23 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,
intimata U.M.C.R. reprezentând S.D.M. Târgu Jiu a exercitat calea de atac a
recursului, considerând că instanța de fond nu a verificat niciun motiv real
privind bănuiala legitimă.
Intimatul-petent B.I.
a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
Înalta Curte, la
termenul din 11 octombrie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepției
inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de
dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru
considerentele care succed:
Împotriva hotărârii
judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții
imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit
dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat
prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, în vigoare la momentul formulării
prezentei cereri, hotărârea prin care instanța se declară necompetentă nu este
supusă niciunei căi de atac.
Față de aceste
dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii care nu poate fi atacată
cu nicio cale de atac este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind
susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speță, decizia
atacată este o hotărâre prin care instanța s-a declarat necompetentă, neputând
fi atacată cu nicio cale de atac, fie ea ordinară sau extraordinară, pronunțată
în soluționarea unei excepții de necompetență materială, potrivit art. 158
alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, astfel încât nu
este susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Împrejurarea că în
dispozitivul deciziei atacate s-a făcut mențiunea greșită că, împotriva
hotărârii se poate exercita calea recursului în termen de 5 zile de la
comunicare, nu dă dreptul părților la exercitarea vreunei căi de atac,
întrucât, potrivit principiului legalității căilor de atac, o hotărâre este
supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Drept urmare,
recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală civilă ar constitui o încălcare a legalității acesteia, precum și a
principiului constituțional al egalității în fața legii.
Întrucât hotărârea ce
face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită nu poate fi
atacată cu nicio cale de atac, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ.,
recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în
consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de U.M.C.R. reprezentând S.D.M. Târgu Jiu
împotriva Deciziei nr. 23 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 11 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV