ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2460/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 02 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., obligarea acestuia la plata contravalorii materialelor de construcție folosite la edificarea imobilului situat în municipiul Mangalia - Venus, str. x, parcela x, lot x, județul Constanta și a prețului muncii, estimată la suma de 357.600 RON, precum și instituirea unui drept de retenție asupra acestui imobil până la plata acestei sume.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 536 din 19 aprilie 2019, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Suceava competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Mangalia a avut în vedere dispozițiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) și cele ale art. 107 C. proc. civ., reținând domiciliile părților situate în județul Suceava, dar și obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea tuturor pârâților la plata sumei de 357.600 RON reprezentând contravaloarea materialelor de construcție folosite la edificarea imobilului situat în municipiul Mangalia - Venus, str. x, parcela x, lot x, județul Constanta și a prețului muncii, cerere întemeiată în principal pe dispozițiile vizând îmbogățirea fără justă cauză.

2.2 Prin Sentința nr. 989 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că Judecătoria Mangalia a invocat necompetența sa materială abia la al doilea termen de judecată, nesocotindu-se dispozițiile imperative ale art. 130 și 131 C. proc. civ., care impun un moment-limită până la care putea fi adusă în discuție o astfel de excepție.

Prin urmare, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta devine competentă material de a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă speța ar atrage competența materială a altei instanțe.

Or, în cauză, primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită cu părțile a fost la data de 12 februarie 2019, astfel că atunci trebuia invocată excepția necompetenței materiale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reține că Judecătoria Mangalia și Tribunalul Suceava și-au declinat reciproc competența materială de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de momentul la care Judecătoria Mangalia a invocat excepția necompetenței materiale.

Prin demersul judiciar cu care a învestit Judecătoria Mangalia, având ca obiect o acțiune în pretenții, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata contravalorii materialelor de construcție folosite la edificarea unui imobil, precum și a prețului muncii, estimate la suma de 357.600 RON.

Sub aspectul determinării competenței materiale în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, Judecătoria Mangalia a avut în vedere dispozițiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că cererile evaluabile în bani situate peste pragul valoric de 200.000 RON revin în competența de primă instanță a tribunalului.

Tribunalul Suceava a avut în vedere regimul juridic al invocării excepției de necompetență materială, în sensul că aceasta a fost ridicată abia la al doilea termen de judecată, cu nesocotirea normei juridice de ordine publică reglementată prin art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

În speță, se reține că primul termen la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe care și-a declinat competența (Judecătoria Mangalia) a fost cel din 12 februarie 2019, termen la care instanța a constatat că, în cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată, prevăzută de art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., pârâtului nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, împrejurare invocată de acesta prin înscrisul depus la data de 07 februarie 2019. Drept urmare, cauza a fost amânată în vederea comunicării cererii de chemare în judecată.

La termenul imediat următor, din data de 2 aprilie 2019, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială, care a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților și soluționată de către Judecătoria Mangalia, în sensul admiterii ei și declinării competenței în favoarea Tribunalului Suceava.

În rezolvarea prezentului conflict negativ de competență, Înalta Curte are în vedere că, într-adevăr, în noua reglementare a C. proc. civ., legiuitorul a reformat regimul de invocare a necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică, prin limitarea în timp a posibilității invocării excepției de necompetență, din rațiuni care urmăresc să prevină abuzul de drept și să asigure judecarea cu celeritate a pricinilor.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă litigiului pendinte, "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Aceste dispoziții legale nu pot fi însă înțelese decât în corelare cu necesitatea asigurării celorlalte garanții procesuale ale părților, îndeosebi a efectivității principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

Or, în situația particulară a litigiului pendinte, invocarea de către pârât a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia nu a putut fi realizată în condiții de regularitate procesuală, câtă vreme, deși parcursă etapa preliminară fixării primului termen de judecată, totuși pârâtului nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, pentru a putea lua efectiv cunoștință de pretențiile reclamanților și a formula apărări.

În alte cuvinte, Judecătoria Mangalia era ținută să asigure cadrul procesual necesar pentru exercițiul corespunzător al dreptului la apărare și la dezbateri contradictorii, având prioritate, în mod firesc, complinirea obligației legale de comunicare a cererii de chemare în judecată către pârât.

Drept urmare, din rațiuni obiective și legal justificate, invocarea și dezbaterea excepției necompetenței materiale nu a putut avea loc decât la termenul imediat următor primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate, când instanța inițial învestită era îndrituită să-și verifice competența materială și să se desesizeze în favoarea instanței pe care a considerat-o competentă, anume Tribunalul Suceava.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că această din urmă instanță este competentă material să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN