ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3397/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3397/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 412 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,

în baza dispozițiilor

art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 10 luni

închisoare.

Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului

și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.,

iar în baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se

supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul dispozițiilor art. 86

3

alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat să urmeze unul din programele organizate

de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Totodată, s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În latură civilă, a fost admisă, în parte,

acțiunea civilă formulată de către partea civilă Cabinetul Individual de Insolvență

Z.G. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 67.612 euro, calculată

la cursul euro al Băncii Naționale a României de la data plății, la care se adaugă

majorările de întârziere și penalitățile calculate până la data plății.

Pentru a hotărî astfel, pe baza actelor

și lucrărilor cauzei, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 468/P/2011

din 17 august 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.A., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

S-a reținut în actul de sesizare că, la

data de 1 august 2011, Cabinetul Individual de Insolvență Z.G., Târgoviște, a formulat

plângere penală sesizând că administratorii statutari ai firmei SC A.C.I. SRL, S.A.

și S.C.C., deși au fost notificați prin presă și prin Buletinul Procedurilor de

Insolvență, nu s-au conformat la predarea către lichidatorul judiciar a gestiunii,

sustrăgând, cu bună știință, bunurile societății aflate în faliment.

În urma cercetărilor, s-a stabilit că Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 304 din 29 iunie 2009, a admis cererea formulată de către creditorul SC N.B.G.L.I.F.N.

SA București și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva

debitorului SC A.C.I. SRL V.P., numind ca administrator judiciar Cabinetul Individual

de Insolvență Z.G., Târgoviște, care a întocmit planul de reorganizare în cadrul

dosarului de insolvență.

În cadrul procedurii insolvenței declanșate

împotriva debitorului s-au înscris mai mulți creditori, printre care Banca C.R.,

D.G.F.P. Dâmbovița, SC E.V.W.H. SRL, SC H.M.R. SRL, care, cu ocazia adunării creditorilor

din 14 decembrie 2010, au hotărât aprobarea vânzării mai multor bunuri ale firmei,

printre care autotractoarele X1, la valoarea evaluată de 76.547 RON (18.205 euro),

X2, la valoarea evaluată de 62.953 RON (14.824 euro), X3, la valoarea evaluată de

65.518 RON (15.428 euro) fără TVA, vânzarea bunurilor urmând să se facă prin licitație

publică cu strigare, prețul de pornire fiind prețul din raportul de evaluare, întocmit

de către expert evaluator, inginer M.I., în luna august 2010 și cu care creditorii

au fost de acord, conform procesului-verbal de ședință din data de 14 decembrie

2010.

La aceeași dată, administratorul judiciar

a întocmit un raport privind situația economică și financiară a debitorului, în

care a consemnat stadiul realizării planului de reorganizare și a graficelor de

plăți, respectiv sume de plată conform graficului 1.074.619 RON, sume achitate 4.6996

RON, sume restante 667.623 RON, precum și măsuri pentru realizarea planului de reorganizare,

constând în evaluarea altor mijloace de transport ale firmei în vederea vânzării

lor.

S-a mai arătat în actul de sesizare că

administratorul judiciar a demarat formalitățile de vânzare a bunurilor, prin publicitatea

ofertelor de vânzare, însă nu a putut intra în posesia lor pentru a le oferta.

Întrucât nu a fost respectat planul de

reorganizare de către debitoare, administratorul judiciar a solicitat, cu încuviințarea

creditorilor, deschiderea procedurii falimentului, ce a fost admisă de Tribunalul

Dâmbovița prin sentința nr. 309 din 12 mai 2011, prin care a fost desemnat ca lichidator

judiciar Z.G. și a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului.

S-a reținut, totodată, că la data de 3

octombrie 2011, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare

Vehicule Dâmbovița, au fost depuse cereri de radiere pentru mai multe autovehicule

care aparțineau SC A.C.I. SRL, precum și certificate de înmatriculare pentru acestea,

eliberate de Republica Bulgară, care atestau exportul și înmatricularea lor în Bulgaria,

la firma SC A.D.T. SRL Silistra, după cum urmează:

- autotractor marca Z1, cu nr. de înmatriculare

X4, proprietate a SC A.C.I. SRL din 17 iulie 2007, exportat și înrnatriculat în

Bulgaria la data de 8 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița

la data de 4 octombrie 2011;

- autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare

X5, proprietate a SC A.C.I. SRL din 30 iulie 2007, exportat și înmatriculat în Bulgaria

la data de 18 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la

data de 4 octombrie 2011;

- autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare

X6, proprietate a SC A.C.I. SRL din 30 iulie 2007, exportat și înmatriculat în Bulgaria

la data de 16 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la

data de 4 octombrie 2011;

- autotractor marca Z3, cu nr. de înmatriculare

X7, proprietate a SC A.C.I. SRL din 26 octombrie 2005, exportat și înmatriculat

în Bulgaria la data de 3 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița

la data de 4 octombrie 2011;

- autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare

X2, proprietate a SC A.C.I. SRL din 27 februarie 2007, exportat și înmatriculat

în Bulgaria la data de 8 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița

la data de 4 octombrie 2011;

- autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare

X8, proprietate a SC A.C.I. SRL din 18 februarie 2002, exportat și înmatriculat

în Bulgaria la data de 9 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița

la data de 4 octombrie 2011;

- autotractor marca Z3, cu nr. de înmatriculare

X9, proprietate a SC A.C.I. SRL din 26 martie 2008, exportat și înmatriculat în

Bulgaria la data de 3 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița

la data de 4 octombrie 2011;

- semiremorcă marca Z4, cu nr. de înmatriculare

X10, proprietate a SC A.C.I. SRL din 6 iulie 2007, exportată și înmatriculată în

Bulgaria la data de 3 august 2011 și radiată din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița

la data de 4 octombrie 2011.

Pe lângă cele șapte capete tractor și o

semiremorcă, au mai fost radiate din evidențele firmei debitoare semiremorca cu

nr. de înmatriculare X11, înmatriculată la data de 5 mai 2008 și radiată la data

de 20 ianuarie 2010, semiremorca cu nr. de înmatriculare X12, înmatriculată la data

de 26 octombrie 2007 și radiată la data de 6 iulie 2009, rezultând, astfel, că radierea

celor două semiremorci a avut loc în perioada de insolvență, nefiind identificată

de către lichidatorul judiciar, însă conform extrasului din registrul mijloacelor

fixe editat la 29 iulie 2009, acestea figurau ca mijloace fixe în patrimoniul SC

A.C.I. SRL.

Totodată, s-a arătat și faptul că, în cadrul

procedurii de insolvență, au fost întocmite rapoarte de evaluare pentru autovehiculele

anterior menționate de către expertul evaluator, inginer M.I.

De asemenea, s-a reținut că, la data de

30 septembrie 2011, în dosarul de faliment, a fost formulată cerere de atragere

a răspunderii patrimoniale a organelor din conducerea SC A.C.I. SRL, arătându-se

că membrii conducerii societății au administrat în mod necorespunzător activitatea,

nu au prezentat documentele de evidență contabilă și nu au predat patrimoniul societății

lichidatorului judiciar; că, deși datele privind indicatorii economico-financiari

indicau la 30 iunie 2011 stocuri de mărfuri în sumă de 1.567.046 RON, în realitate,

la inventarierea acestora, s-a constatat că stocul de mărfuri este cu termen de

valabilitate depășit, neputând fi valorificat nici ca deșeu, iar produsele din metal

pot fi valorificate doar ca fier vechi; că disponibilitățile bănești în sumă de

784.598 RON, la data de 30 iunie 2011, nu au fost găsite în casieria societății,

sumele de bani fiind ridicate de conducerea societății direct de la depozite și

utilizate în interes personal; că din încasările de la depozite, conducerea a efectuat

plăți către administratorul statuar sub formă de aport de capital, în sumă de 1.913.730

RON și sub formă de avansuri spre decontare ce nu au fost ridicate, în sumă de 520.417

RON; că mașinile, utilajele și instalațiile în sumă de 173.400 RON și mijloacele

de transport la valoarea de inventar de 3.930.785 RON, sunt sustrase de conducerea

societății și ascunse, iar conducerea a efectuat plăți cu preferință, în sumă de

209.393 RON în anul 2010 către SC S.C.P. SRL, care a aparținut lui S.C.C. și a fost

cesionată către o rudă apropiată acesteia.

În raportul privind situația contabilă

și financiară a firmei, întocmit la 30 septembrie 2011, s-a menționat că administratorul

S.A. a ridicat din casieria unității suma de 1.913.730 RON, ca aport contribuții

asociat, sume ridicate ulterior procedurii, astfel încât s-a și solicitat judecătorului

sindic constatarea nulității absolute a acestor operațiuni și repunerea sumelor

în contul societății.

S-a mai arătat și faptul că, în perioada

derulării procedurii insolvenței, cât și după declanșarea procedurii falimentului,

lichidatorul judiciar a adresat numeroase cereri, notificări, către reprezentanții

firmei SC A.C.I. SRL pentru punerea la dispoziție a actelor contabile și a bunurilor

din patrimoniul firmei, care au rămas fără răspuns, o dovadă privind atitudinea

pasivă a administratorului S.A. constituind-o și înștiințarea din 10 aprilie 2012,

adresată lichidatorului, prin care acesta era invitat pentru „predarea patrimoniului

firmei”.

Cu ocazia audierii, învinuitul a arătat

că a respectat planul de reorganizare și graficul de plăți pentru creditori circa

5-6 luni, după care a făcut doar plăți parțiale, că a predat o parte din bunurile

firmei, respectiv: două terenuri, vila P., 5 semiremorci și 5 capete tractor, că

în luna martie 2011, a convenit cu un cetățean bulgar vânzarea a șapte capete tractor

și a unei semiremorci Z4, contra sumei totale de 15.000 euro, bani care i-au fost

remiși atunci, iar actele de vânzare-cumpărare le-a întocmit abia în luna august

2011, dar și că banii rezultați din vânzarea autovehiculelor au fost încasați ca

persoană fizică, fără să fie introduși în firmă și folosiți pentru a restitui un

împrumut contractat anterior tot ca persoană fizică, în interesul firmei sale, dar

fără să dețină documente care să ateste împrumutul contractat în interesul firmei.

Pe parcursul urmăririi penale, învinuitul

a solicitat efectuarea unei expertize contabile, care să cuantifice banii cu care

a împrumutat societatea întrucât a vândut bunurile respective pentru a acoperi împrumuturile

făcute de el, de la diferite persoane fizice, pentru a credita societatea, dar nu

s-a înscris la masa credală în cadrul procedurii insolvenței, cerere respinsă prin

ordonanța din 20 iulie 2012, reținându-se că, în accepțiunea Legii nr. 85/2006,

este necesar ca orice creditor al unui debitor aflat sub incidența acestei legi

să urmeze o cale legală pentru satisfacerea propriei creanțe asupra averii debitorului,

mai precis, să solicite expres instanței să-i fie înregistrată creață în tabelul

definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe, făcând dovada

creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile legii, procedură neurmată

de către învinuit.

S-a arătat și faptul că S.A. este învinuit

și într-o altă cauză penală cu nr. 988/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005,

motivat de faptul că, în calitate de administrator statutar al SC A.C.I. SRL, în

perioada ianuarie-iulie 2010, nu a înregistrat în evidența contabilă a firmei venituri

în sumă de 3.578.548 RON, obținute din comercializarea de materiale de construcții,

sustrăgându-se de la plata TVA în cuantum de 571.365 RON și impozit pe profit în

sumă de 74.739 RON, iar în luna septembrie 2010, a înregistrat în evidența contabilă

facturi fiscale supraevaluate privind achiziții de plăcuțe vidia de la SC A.F.

SRL, deducând ilegal TVA aferent acestor facturi în sumă de 461.077 RON.

Potrivit actelor de control întocmite în

această din urmă cauză, în perioada ianuarie-septembrie 2010, administratorul S.A.

a ridicat din casieria firmei suma de 1.679.000 RON, cu justificare retragere aport

asociat, apreciindu-se că această sumă denotă că, în perioada de insolvență a firmei,

învinuitul S.A. a recuperat datoria firmei către asociatul S.A., fără să fie înscris

la masa credală, astfel încât lichidatorul judiciar a și solicitat judecătorului

sindic anularea operațiunilor de ridicare numerar și repunere a sumelor în contul

societății.

S-a apreciat că, în raport de situația

de fapt expusă, acțiunile învinuitului care, în calitate de administrator al SC

A.C.I. SRL, societate aflată în procedura insolvenței de la începutul anului 2009

și pentru care s-a deschis procedura falimentului începând cu luna mai 2011, în

luna martie 2011 a convenit cu un cetățean bulgar vânzarea a șapte capete tractor

și a unei semiremorci contra sumei subevaluate la 15.000 euro, perfectând contractul

de vânzare-cumpărare în luna august 2011 și însușindu-și banii obținuți pentru a

restitui un împrumut contractat anterior ca persoană fizică, activitate desfășurată

în frauda creditorilor, având în vedere că societatea se afla în insolvență, întrunesc,

în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută

de art. 143 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În latură civilă, s-a reținut că SC

A.C.I. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Z.G., s-a

constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 319.034 RON, echivalentul a

73.612 euro la cursul de 4.3340 RON/euro din data de 30 ianuarie 2011, data constituirii

ca parte civilă, reprezentând contravaloarea a șapte capete tractor și a trei semiremorci,

așa cum a fost stabilită în baza rapoartelor de evaluare întocmite la 14

ianuarie 2011 de evaluatorul autorizat, iar pentru bunurile neevaluate, prin analogie,

în funcție de anul fabricației.

S-a arătat de către procuror că, din această

sumă, urmează să se scadă contravaloarea în RON a sumei de 6.000 euro, reprezentând

valoarea a două semiremorci, rămânând de achitat contravaloarea în RON a sumei de

67.612 euro, actualizată conform cursului valutar, scădere care se impune, deoarece

actele de urmărire penală au dovedit înstrăinarea în fraudă a creditorilor a șapte

capete tractor și a unei remorci către cetățeanul din Bulgaria, față de celelalte

două semiremorci neputând să se facă dovada că au fost înstrăinate în frauda creditorilor.

S-a reținut că situația de fapt a fost

probată prin: plângerea formulată de către lichidatorul judiciar, actele de radiere

a autovehiculelor și de înmatriculare în Bulgaria, rapoartele de evaluare, declarația

lichidatorului judiciar și a învinuitului.

După înregistrarea cauzei pe rolul instanței,

s-a dispus citarea părții vătămate, Cabinetul Individual de Insolvență Z.G. și a

inculpatului S.A.

În ședința publică din data de 29 octombrie

2012, inculpatul a arătat că dorește să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. și, cu ocazia declarației date, a arătat că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, nedorind

administrarea altor probe pe situația de fapt.

Totodată, inculpatul a arătat că este de

acord să achite prejudiciul, astfel cum a fost reținut în actul de sesizare al instanței,

respectiv suma cu care s-a constituit parte civilă Cabinetul Individual de Insolvență

Z.G., adică 73.612 euro, pe care urmează să o plătească integral, la cursul de schimb

din ziua plății.

Tribunalul a admis cererea inculpatului

privind judecarea în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., constatând că sunt îndeplinite cerințele legale în acest sens.

În urma analizării actelor și lucrărilor

cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 4 august 2011, la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost înregistrată sub nr. 468/P/2011 plângerea

formulată de către lichidatorul judiciar, Cabinet Individual de Insolvență Z.G.,

care sesiza că administratorii statutari ai firmei SC A.C.I. SRL, cu sediul în comuna

V.P., sat G.V. și sediul secundar în P., județul Dâmbovița, nu s-au conformat la

predarea către lichidatorul judiciar a gestiunii, sustrăgând, cu bună știință, bunurile

societății aflată în faliment, încălcând, astfel, dispozițiile din Legea insolvenței

nr. 85/2006.

S-a reținut că din materialul probator

administrat pe parcursul urmăririi penale a rezultat că, la data de 17

februarie 2009, firma SC N.B.G.L.I.F.N. SA (SC E.L.I.F.N. SA) a solicitat deschiderea

procedurii simplificate de insolvență privind pe debitorul SC A.C.I. SRL, cerere

înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ

și admisă prin sentința nr. 304 din 29 iunie 2009, constatându-se că debitorul se

află în încetare de plăți, sens în care a fost desemnat, în calitate de administrator

judiciar, Cabinetul Individual de Insolvență Z.G.

Prin sentința nr. 52 din data de 22

ianuarie 2010 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, a fost confirmat planul

de reorganizare propus de Cabinetul Individual de Insolvență Z.G.

În baza sentinței menționate, a fost convocată

Adunarea creditorilor la data de 14 decembrie 2010, care a aprobat vânzarea prin

licitație publică cu strigare a mai multor bunuri ale firmei, printre care autotractoarele

X1, X13 și X3, prețul de pornire fiind cel stabilit în raportul de evaluare întocmit

de către expertul evaluator inginer M.I., evaluare cu care creditorii au fost de

acord conform procesului-verbal de ședință din data de 14 decembrie 2010.

Administratorul judiciar a întocmit un

raport privind situația economică și financiară a debitorului SC A.C.I. SRL, în

care a consemnat stadiul realizării planului de reorganizare și a graficelor de

plăți, dar și măsurile pentru realizarea planului de reorganizare, constând în evaluarea

altor mijloace de transport ale firmei în vederea vânzării lor, demarând și formalitățile

de vânzare a bunurilor, prin publicarea ofertelor de vânzare.

Instanța de fond a mai reținut că, pe parcursul

derulării planului de reorganizare, administratorul judiciar a constatat mai multe

nereguli în activitatea desfășurată de către administratorul statutar S.A., nereguli

care i-au fost notificate acestuia, respectiv faptul că au fost efectuate plăți

direct din încasări fără avizul administratorului judiciar, că nu se respectă graficul

de plăți către creditori, societatea înregistrând restanțe de peste 5 luni de la

aprobarea planului de reorganizare, că nu au fost puse la dispoziția administratorului

judiciar documente ale firmei și nici mijloacele fixe pentru evaluare, atrăgându-i-se

atenția administratorului statutar că, în acest mod, sunt încălcate dispozițiile

legale în vigoare.

Totodată, administratorul judiciar a făcut

comunicări în dosarul în care se derula procedura prevăzută de Legea insolvenței,

referitor la constatările făcute privind activitatea debitorului SC A.C.I. SRL,

precum și faptul că a intervenit verbal și cu adrese scrise către administratorul

statutar, pentru a-i comunica obligațiile rezultate din lege, urmare cărora, prin

sentința nr. 309 din 12 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 734/120/2009, s-a constatat

că debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu s-a conformat planului

de reorganizare, iar desfășurarea activității aduce pierderi averii debitorului

și există cerere de intrare în faliment din partea administratorului judiciar și

a creditorului, motiv pentru care a dispus începerea procedurii falimentului debitorului

și a desemnat lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Z.G., precum

și dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

S-a reținut că, ulterior pronunțării acestei

hotărâri, S.A. a procedat la vânzarea unei părți din mijloacele fixe, care au fost

exportate în Republica Bulgaria, în perioada 3 august 2011-16 august 2011, respectiv:

autotractor marca Z1, cu nr. de înmatriculare X4, proprietate a SC A.C.I. SRL din

17 iulie 2007, exportat și înmatriculat în Bulgaria la data de 8 august 2011; autotractor

marca Z2, cu nr. de înmatriculare X5, proprietate a SC A.C.I. SRL din 30 iulie 2007,

exportat și înmatriculat în Bulgaria la data de 18 august 2011; autotractor marca

Z2, cu nr. de înmatriculare X6, proprietate a SC A.C.I. SRL din 30 iulie 2007, exportat

și înmatriculat în Bulgaria la data de 16 august 2011; autotractor marca Z3, cu

nr. de înmatriculare X7, proprietate a SC A.C.I. SRL din 26 octombrie 2005, exportat

și înmatriculat în Bulgaria la data de 3 august 2011; autotractor marca Z2, cu

nr. de înmatriculare X2, proprietate a SC A.C.I. SRL din 27 februarie 2007, exportat

și înmatriculat în Bulgaria la data de 8 august 2011; autotractor marca Z2, cu

nr. de înmatriculare X8, proprietate a SC A.C.I. SRL din 18 februarie 2002, exportat

și înmatriculat în Bulgaria la data de 9 august 2011; autotractor marca Z3, cu

nr. de înmatriculare X9, proprietate a SC A.C.I. SRL din 26 martie 2008, exportat

și înmatriculat în Bulgaria la data de 3 august 2011; semiremorcă marca Z4, cu

nr. de înmatriculare X10, proprietate a SC A.C.I. SRL din 6 iulie 2007, exportată

și înmatriculată în Bulgaria la data de 3 august 2011.

S-a mai reținut că, alături de mijloacele

fixe menționate din evidențele firmei SC A.C.I. SRL, au mai fost radiate, la datele

de 6 iulie 2009 și 20 ianuarie 2010, deci ulterior deschiderii procedurii generale

a insolvenței, semiremorca cu nr. de înmatriculare X12 și semiremorca cu nr. De

înmatriculare X11, fără ca administratorul judiciar de la acel moment să fie înștiințat

și să aprobe scoaterea bunurilor din evidențele firmei.

În urma analizei indicatorilor economico-financiari

la data de 30 iunie 2011, lichidatorul judiciar a constatat că societatea înregistrează

stocuri de mărfuri în sumă de 1.567.046 RON, în condițiile în care, la inventariere,

s-a constatat că mărfurile respective aveau termenele de valabilitate depășite,

că în casieria societății nu au fost găsite disponibilitățile bănești în sumă de

784.598 RON, sume care au fost ridicate de conducerea societății și utilizate în

interes personal, care a și efectuat plăți către administratorul statutar, în sumă

de 1.913.730 RON sub formă de aport de capital și de 520.417 RON, sub formă de avansuri

spre decontare.

Raportul privind situația contabilă și

financiară a firmei SC A.C.I. SRL din data de 30 septembrie 2011 a constatat că

mijloacele de transport la valoarea de inventar de 3.930.785 RON au fost sustrase

de către conducerea societății și ascunse, ca de altfel și mașinile, utilajele și

instalațiile, în sumă de 173.400 RON, motiv pentru care s-a solicitat și atragerea

răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale firmei SC A.C.I. SRL.

Judecătorul sindic a dispus în dosarul

aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița predarea mijloacelor fixe ale societății către

lichidatorul judiciar, astfel încât au fost predate 5 capete tractor și 5 semiremorci,

cu privire la care lichidatorul a arătat că urmează a fi valorificate la fier vechi

din cauza stării avansate de degradare în care se aflau.

Prima instanță a reținut, de asemenea,

că lichidatorul judiciar s-a constituit parte civilă cu suma de 73.612 euro, echivalentul

în RON a sumei de 319.034 RON, reprezentând valoarea autovehiculelor vândute în

Bulgaria.

S-a reținut că, potrivit declarațiilor

inculpatului, a întocmit actele de vânzare-cumpărare pentru o parte din mijloacele

de transport proprietatea firmei SC A.C.I. SRL în luna august 2011, fără a comunica

lichidatorului judiciar intenția sa de înstrăinare întrucât acesta s-a prezentat

la firmă numai de câteva ori și doar pentru a ridica drepturile bănești, fără vreo

contribuție în activitatea firmei și, totodată, nu a înregistrat contractul de vânzare-cumpărare

al autovehiculelor în contabilitatea firmei întrucât, din luna mai 2011, urmare

începerii procedurii falimentului, nu au mai fost întocmite acte contabile.

Inculpatul a recunoscut în fața organelor

de urmărire penală că banii au fost încasați ca persoană fizică, precizând însă

că i-a folosit pentru a restitui un împrumut contractat tot ca persoană fizică,

pentru care nu deține documente și pe care l-a folosit în interesul firmei, de asemenea,

fără a avea dovezi în acest sens.

Instanța de fond a constatat că susținerile

inculpatului nu au fost confirmate de materialul probator și, de altfel, acesta

nici nu a făcut demersurile legale pentru înscrierea la masa credală cu sumele de

bani cu care a contribuit la buna desfășurare a activității firmei și, mai mult,

așa cum s-a arătat, inculpatul a ridicat din casieria firmei, în perioada ianuarie-septembrie

2010, suma de 1.679.000 RON, cu justificare retragere aport asociat.

Prin urmare, raportat la cele anterior

menționate, s-a apreciat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 lit. c) din Legea

nr. 85/2006, în condițiile în care a rezultat că societatea SC A.C.I. SRL se afla

în procedura insolvenței de la începutul anului 2009 și s-a deschis procedura falimentului

la data de 12 mai 2011, iar inculpatul a înstrăinat, în luna august 2011, 7 capete

tractor și o semiremorcă, la prețul total de 15.000 euro, în condițiile în care

adunarea creditorilor din data de 14 decembrie 2010 a fost de acord cu evaluarea

întocmită în luna august 2010 de către evaluatorul M.I. și a aprobat vânzarea mai

multor bunuri printre care și bunuri înstrăinate de către inculpat, la un preț mult

mai mare, numai autotractorul cu nr. de înmatriculare X2 având o valoare evaluată

de 14.824 euro.

În consecință, fiind constatată vinovăția

inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia în baza textului de lege menționat

și enunțat în ședință publică.

La individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, considerat ca fiind ridicat, de împrejurările

comiterii ei, dar și de persoana inculpatului, care a recunoscut în fața instanței,

în integralitatea lor, săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și nu este cunoscut

cu antecedente penale, a avut o atitudine bună în societate, fiind la primul contact

cu legea penală.

Față de cele reținute, prima instanță a

apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea

unei pedepse către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, luând

în considerare că inculpatul a înțeles gravitatea faptelor săvârșite, pe care le-a

regretat, a precizat că înțelege să achite întreaga sumă cu care Cabinetul individual

de insolventă Z.G. s-a constituit parte civilă și, ca atare, resocializarea sa poate

fi realizată prin aplicarea unei pedepse stabilită într-un cuantum proporțional

cu gravitatea faptei săvârșite, ținând seama și de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Totodată, a mai apreciat că, în cauză,

sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86

1

C. pen. pentru suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, neimpunându-se ca executarea să se realizeze

cu privare de libertate, în condițiile în care prin executarea pedepsei se urmărește

formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față

de regulile de conviețuire socială, iar din comportamentul inculpatului, atât anterior

săvârșirii faptei, cât și ulterior, prin angajarea la restituirea întregii sume

cu care s-a făcut în cauză constituirea de parte civilă și prin recunoașterea și

regretarea celor întâmplate, rezultă că prin această formă de executare a pedepsei

va fi realizată nu numai constrângerea, dar și reeducarea sa.

Prima instanță a considerat că pronunțarea

condamnării inculpatului constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei,

acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, iar conduita sa, de recunoaștere și regret

a faptelor și lipsa antecedentelor penale atestă că săvârșirea acestei infracțiuni

este accidentală în viata sa.

În aceste condiții, după stabilirea cuantumului

pedepsei, instanța de fond a stabilit un termen de încercare, potrivit dispozițiilor

art. 86

2

C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,

la care a adăugat un interval de timp de 3 ani, considerat suficient pentru a se

verifica comportamentul inculpatului în societate.

Pe durata termenului de încercare, s-a

dispus ca inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere, potrivit dispozițiilor

art. 86

3

C. pen., respectiv: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale

de existență.

De asemenea, în baza dispozițiilor

art. 86

3

alin. (3) C. pen., instanța l-a obligat pe inculpat să urmeze

unul dintre programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, activitate menită să asigure înțelegea de către acesta a necesității

de a se integra în societate și de a respecta normele și valorile ei.

Potrivit dispozițiilor art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra posibilității

revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 83

C. pen., în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou

o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea

acelui termen, instanța va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se

va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei să se suspende și executarea

pedepselor accesorii interzise inculpatului, respectiv drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., neimpunându-se,

în raport de faptele săvârșite, să-i fie interzis și dreptul de a alege, prevăzut

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

În latură civilă, instanța de fond a reținut

constituirea de parte civilă cu suma de 319.034 RON, echivalentul a 73.612 euro,

la cursul de 4,3340 RON/euro la data de 30 ianuarie 2011, reprezentând contravaloarea

a 7 capete tractor și a 3 semiremorci, având în vedere rapoartele de evaluare întocmite

la 14 ianuarie 2012 de către evaluatorul autorizat, iar pentru bunurile neevaluate

în funcție de anul de fabricație.

S-a motivat că din materialul probator

administrat a rezultat însă exportarea și înmatricularea în Bulgaria a numai șapte

capete tractor și a unei semiremorci, pentru celelalte două semiremorci neexistând

dovezi că și acestea au fost exportate în Bulgaria și nici nu au fost identificate

de către lichidatorul judiciar.

În consecință, raportat la prevederile

art. 346 C. proc. pen. și art. 14 și 15 din același cod, tribunalul a admis numai

în parte cererea de constituire de parte civilă, exceptând contravaloarea acestor

din urmă mijloace fixe, care a fost scăzută din suma cu care Cabinetul de Insolvență

Z.G. s-a constituit parte civilă, dispunându-se ca inculpatul să fie obligat numai

la plata sumei de 67.612 euro, calculată la cursul euro al Băncii Naționale a României

la data plății, la care se vor adăuga majorări de întârziere și penalități calculate

până la această din urmă dată.

Împotriva sentinței penale nr. 412 din

data de 12 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița a declarat apel, în

termen legal, inculpatul S.A.,

care

a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat,

prin apărător ales, a solicitat, în principal, administrarea probei cu expertiză

tehnică de evaluare a bunurilor înstrăinate de acesta cu încălcarea normelor legale,

susținând că, în anul 2008, acestea aveau un anume preț de vânzare și alta este

valoarea lor în prezent, motiv pentru care a apreciat că nu poate fi obligat la

plata sumei de 73.000 euro, considerată ca fiind excesivă în raport de vechimea

vehiculelor și numărul de kilometri rulați de fiecare.

Pe fondul apelului, sentința a fost criticată

pentru netemeinicie, susținându-se că, deși inculpatul și-a recunoscut vinovăția,

iar cauza a fost judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., instanța era datoare să stabilească valoarea despăgubirilor la nivelul

prețului de piață, iar nu numai pe baza recunoașterii sale, cu atât mai mult cu

cât inculpatul a încasat din vânzarea celor șapte capete tractor și a unei remorci

numai 15.000 euro și cu care este de acord să o despăgubească pe partea civilă.

De asemenea, în latură penală, sentința

a fost criticată pentru netemeinicie, sub aspectul modalității de executare a pedepsei,

susținându-se că, în raport de datele inculpatului, se putea dispune suspendarea

condiționată, conform art. 81 C. pen.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat

admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței atât în latură penală, cât

și civilă, în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei prin aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen. și obligării inculpatului la plata sumei de 15.000

euro, cu titlu de despăgubiri civile.

La termenul de judecată din data de 4 martie

2013, instanța de prim control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 378

alin. (1

1

)

C. proc. pen., având în vederea solicitarea inculpatului,

a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată în scris și atașată

la dosarul cauzei.

Prin decizia penală nr. 51 din 11 martie

2013 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de

probatorii formulată de apelantul inculpat S.A., de efectuare a unei expertize tehnice

de specialitate privind evaluarea bunurilor, ca neîntemeiată.

Totodată, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul S.A., împotriva sentinței penale nr. 412 din data

de 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

A fost obligat apelantul inculpat la plata

sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel, examinând sentința primei

instanțe în raport de criticile formulate, pe baza materialului probator administrat

în cauză și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a

apreciat că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele, iar calea de atac

formulată de inculpat este nefondată.

În ceea ce privește cererea de probatorii

formulată de apelantul inculpat S.A., referitoare la efectuarea unei expertize tehnice

de specialitate privind evaluarea bunurilor, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată.

Așa cum a rezultat din sentința penală

nr. 412 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a reținut că

prezenta cauză a fost soluționată în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, dispoziții introduse

prin Legea nr. 202/2010, față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta,

astfel cum a fost descrisă în actul de acuzare și, nu a solicitat administrarea

altor probatorii, iar instanța de fond, luând act de declarația acestuia și constatând

îndeplinite cerințele impuse de art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 121/2011, a procedat la soluționarea cauzei

pe baza probatoriilor administrate în timpul urmăririi penale și a recunoașterii

inculpatului.

Prin urmare, s-a reținut că, beneficiind

de avantajele oferite de dispozițiile cuprinse în art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege, cererea de completare a probatoriilor formulată pentru prima dată în apel

nu mai poate fi primită întrucât, în cazul în care inculpatul ar fi înțeles să conteste

evaluarea bunurilor făcută de evaluatorul autorizat inginerul M.I., avea posibilitatea

să solicite în fața tribunalului, conform art. 320

1

alin. (5) C. proc.

pen., disjungerea cauzei în latură civilă și administrarea de probatorii sub acest

aspect, ceea ce nu s-a întâmplat.

Mai mult, s-a constatat că, potrivit declarației

dată de inculpat în fața primei instanțe, acesta a recunoscut în totalitate fapta

prezentată în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe care a susținut că le cunoaște și le

însușește și nu dorește să administreze alte probe, iar în latură civilă a declarat

că este de acord să achite prejudiciul reținut în rechizitoriu și cu care s-a constituit

parte civilă Cabinetul Individual de Insolvență Z.G., adică suma de 73.612 euro,

pe care s-a angajat să o achite integral.

Astfel, s-a apreciat că nu poate fi acceptată

revenirea inculpatului și susținerea în fața instanței de prim control judiciar

că declarația sa a vizat doar acordul privind achitarea sumei obținută prin înstrăinarea

frauduloasă a bunurilor, adică 15.000 euro, considerată mai apropiată de valoarea

de piață a acestora, vechimea și rulajul fiecărui vehicul, neexistând niciun indiciu

că inculpatul s-ar fi aflat în eroare cu privire la întinderea despăgubirilor solicitate.

Pe de altă parte, așa cum a rezultat din

actele și lucrările cauzei, s-a constatat că evaluarea bunurilor nu a fost realizată

aleatoriu, ci de către un evaluator autorizat, ca urmare a cererii formulate de

Cabinetul de Insolvență Z.G. în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea

nr. 85/2006 și, ceea ce este deosebit de important, aceasta a fost făcută în perioada

în care inculpatului nu i se ridicase dreptul de administrare și, prin urmare, s-a

apreciat că atâta timp cât acesta nu a contestat valoarea bunurilor la momentul

respectiv, în prezent numai poate ridica o asemenea obiecție.

Totodată, s-a avut în vedere că decizia

unilaterală de înstrăinare a autovehiculelor în Bulgaria pentru suma declarată de

15.000 euro și care a fost folosită de inculpat integral în interes personal, reprezintă

un risc asumat, din probatoriile administrate rezultând, fără echivoc, că acesta

a cunoscut că înstrăinarea este frauduloasă, fiind făcută în detrimentul intereselor

creditorilor.

De asemenea, s-a constatat că, prin sentința

primei instanțe, acțiunea părții civile Cabinetul Individual de Insolvență Z.G.

a fost admisă, în parte, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 67.612 euro,

iar nu la 73.612 euro, cum s-a arătat în actul de sesizare și, ca urmare, față de

cadrul procesual de față, în care instanța a fost investită numai cu apelul declarat

de inculpat, raportat la art. 372 C. proc. pen., s-a apreciat că nu se poate pune

problema majorării cuantumului despăgubirilor la suma de 73.612 euro.

Referitor la fondul cauzei,

instanța de apel a apreciat că, în raport

de probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale și declarația dată de

inculpat în condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., prima instanță

a pronunțat o soluție legală și temeinică.

A rezultat, astfel, că inculpatul S.A.

a deținut calitatea de administrator la SC A.C.I. SRL Târgoviște, iar prin sentința

civilă nr. 304 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de creditorul

SC N.B.G.L.I.F.N. SA București și s-a dispus deschiderea procedurii generale de

insolvență împotriva debitoarei SC A.C.I. SRL V.P., sens în care a fost numit ca

administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Z.G. din Târgoviște, care

a întocmit planul de reorganizare în cadrul dosarului de insolvență.

În cadrul procedurii insolvenței declanșate

împotriva debitorului s-au înscris mai mulți creditori, printre care Banca C.R.,

D.G.F.P. Dâmbovița, SC E.V.W.H. SRL, SC H.M.R. SRL și care, în adunarea creditorilor

din 14 decembrie 2010, au hotărât vânzarea mai multor bunuri ale firmei, printre

care autotractoarele: X1, la valoarea evaluată de 76.547 RON (18.205 euro), X2 la

valoarea evaluată de 62.953 RON (14.824 euro), X3 la valoarea evaluată de 65.518

RON (15.428 euro) fără TVA, vânzarea bunurilor urmând să se facă prin licitație

publică cu strigare, prețul de pornire fiind cel din raportul de evaluare întocmit

de către expert evaluator, inginer M.I. în luna august 2010 și cu care creditorii

au fost de acord, conform procesului-verbal de ședință din data de 14 decembrie

2010.

S-a reținut că, la aceeași dată, administratorul

judiciar a întocmit un raport privind situația economică și financiară a debitorului,

în care a consemnat stadiul realizării planului de reorganizare și a graficelor

de plăți, respectiv sume de plată conform graficului 1.074.619 RON, sume achitate

4.6996 RON, sume restante 667.623 RON, precum și măsuri pentru realizarea planului

de reorganizare, constând în evaluarea altor mijloace de transport ale firmei în

vederea vânzării lor. Ulterior, administratorul judiciar a demarat formalitățile

de vânzare a bunurilor, prin publicitatea ofertelor de vânzare, însă nu a putut

intra în posesia lor pentru a le oferta.

Totodată, s-a reținut că, nefiind respectat

planul de reorganizare de către debitoare, administratorul judiciar a solicitat,

cu încuviințarea creditorilor, deschiderea procedurii falimentului, ce a fost admisă

de către Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 309 din 12 mai 2011, fiind desemnat

ca lichidator judiciar Z.G. și s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al

debitorului.

S-a mai reținut că, la data de 3

octombrie 2011, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare

Vehicule Dâmbovița, au fost depuse cereri de radiere pentru mai multe autovehicule

care aparțineau SC A.C.I. SRL, precum și certificate de înmatriculare pentru acestea,

eliberate de Republica Bulgară, care atestau exportul și înmatricularea lor în Bulgaria,

la firma SC A.D.T. SRL Silistra, după cum urmează: autotractor marca Z1, cu nr.

de înmatriculare X4, proprietate a SC A.C.I. SRL din 17 iulie 2007, exportat și

înmatriculat în Bulgaria la data de 8 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V.

Dâmbovița la data de 4 octombrie 2011; autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare

X5, proprietate a SC A.C.I. SRL din 30 iulie 2007, exportat și înmatriculat în Bulgaria

la data de 18 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la

data de 4 octombrie 2011; autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare X6, proprietate

a SC A.C.I. SRL din 30 iulie 2007, exportat și înmatriculat în Bulgaria la data

de 16 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la data de

4 octombrie 2011; autotractor marca Z3, cu nr. de înmatriculare X7, proprietate

a SC A.C.I. SRL din 26 octombrie 2005, exportat și înmatriculat în Bulgaria la data

de 3 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la data de

4 octombrie 2011; autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare X2, proprietate

a SC A.C.I. SRL din 27 februarie 2007, exportat și înmatriculat în Bulgaria la data

de 8 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la data de

4 octombrie 2011; autotractor marca Z2, cu nr. de înmatriculare X8, proprietate

a SC A.C.I. SRL din 18 februarie 2002, exportat și înmatriculat în Bulgaria la data

de 9 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la data de

4 octombrie 2011; autotractor marca Z3, cu nr. de înmatriculare X9, proprietate

a SC A.C.I. SRL din 26 martie 2008, exportat și înmatriculat în Bulgaria la data

de 3 august 2011 și radiat din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la data de

4 octombrie 2011; semiremorcă marca Z4, cu nr. de înmatriculare X10, proprietate

a SC A.C.I. SRL din 6 iulie 2007, exportată și înmatriculată în Bulgaria la data

de 3 august 2011 și radiată din evidențele S.P.C.R.P.C.I.V. Dâmbovița la data de

4 octombrie 2011.

Pe lângă cele șapte capete tractor și o

semiremorcă au mai fost radiate din evidențele firmei debitoare semiremorca cu

nr. de înmatriculare X11, înmatriculată la data de 5 mai 2008 și radiată la data

de 20 ianuarie 2010, semiremorca cu nr. de înmatriculare X12, înmatriculată la data

de 26 octombrie 2007 și radiată la data de 6 iulie 2009, rezultând, astfel, că radierea

celor două semiremorci a avut loc în perioada de insolvență, nefiind identificată

de către lichidatorul judiciar, însă conform extrasului din registrul mijloacelor

fixe editat la 29 iulie 2009, acestea figurau ca mijloace fixe în patrimoniul SC

A.C.I. SRL.

A rezultat, de asemenea, că în perioada

derulării procedurii insolvenței, cât și după declanșarea procedurii falimentului,

lichidatorul judiciar a adresat reprezentanților firmei numeroase cereri, notificări,

pentru punerea la dispoziție a actelor contabile și a bunurilor aflate în patrimoniu

care, însă, au rămas fără rezultat.

S-a avut în vedere că inculpatul a recunoscut

că, în luna martie 2011, a convenit cu un cetățean bulgar înstrăinarea a șapte capete

tractor și a unei semiremorci Z4 pentru suma de 15.000 euro, bani pe care i-a primit

la momentul înțelegerii și că actele de vânzare-cumpărare au fost întocmite în luna

august 2011. De asemenea, a recunoscut că banii rezultați din vânzarea autovehiculelor

au fost încasați în nume propriu, fiind folosiți pentru restituirea unui împrumut

contractat în calitate de persoană fizică.

Drept urmare, în raport de situația de

fapt descrisă, din care rezultă că, în calitate de administrator al SC A.C.I.

SRL, societate aflată în procedura insolenței de la începutul anului 2009 și pentru

care s-a deschis procedura falimentului începând cu luna mai 2011, inculpatul S.A.

a înstrăinat unui cetățean bulgar șapte capete tractor și o semiremorcă contra sumei

de 15.000 euro, sub valoarea reală a vehiculelor înstrăinate, însușindu-și banii

obținuți, pe care i-a folosit în scopul restituirii unui împrumut contractat anterior

ca persoană fizică, activitate desfășurată în frauda intereselor creditorilor, s-a

stabilit, așa cum în mod corect a reținut și tribunalul, că acesta se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 lit.

c) din Legea nr. 85/2007 și, prin urmare, condamnarea inculpatului în temeiul acestor

dispoziții s-a apreciat că este temeinică și legală.

A fost avut în vedere că în favoarea inculpatului

au fost reținute și dispozițiile cuprinse în art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și, prin urmare, limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime.

În ceea ce privește individualizarea judiciară

a pedepsei, instanța de apel a apreciat, însușindu-și întrutotul argumentele avute

în vedere de prima instanță, că sancțiunea aplicată inculpatului, respectiv 10 luni

închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 86

1

C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, este justă și aptă să răspundă

exigențelor impuse de art. 52 C. pen., privind scopul preventiv-educativ și sancționator,

fiind consecința unei corecte evaluări a criteriilor cuprinse în art. 72 C.

pen.

S-a reținut că, la adoptarea acestei soluții,

tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei, dar mai ales atitudinea

procesuală a inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii

și s-a angajat să restituie integral prejudiciul cauzat, respectiv suma de 73.612

euro, așa cum s-a arătat în rechizitoriu, în privința căreia nu numai că nu și-a

onorat angajamentul, dar a înțeles să conteste întinderea despăgubirilor, prin formularea

căii de atac, împrejurare în raport de care s-a apreciat că solicitarea de suspendare

condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 C. pen., este neîntemeiată,

nefiind îndeplinită cerința impusă de art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat că, la

alegerea modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere natura infracțiunii

pentru care a fost condamnat inculpatul, consecințele produse și, prin raportare

la acestea, a rezultat că obligațiile impuse inculpatului pe durata termenului de

încercare de trei ani sunt proporționale gradului concret de pericol social al faptei

și persoanei inculpatului și, ca atare, s-a apreciat că soluția adoptată este pe

deplin justificată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei,

așa cum a rezultat din sentință, s-a reținut că acțiunea formulată de partea civilă

Cabine