ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2019

HOTĂRÂRE

04.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 23.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtului Președintele României B.: să înlăture, în termen de 3 zile de la citare, discriminarea la care a fost supus reclamantul, prin a i se acorda acestuia ordinele și decorațiile de care au beneficiat foștii deținuți; să plătească daune morale în sumă de 5.000 euro; să achite penalități în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la data pronunțării sentinței.

Prin Sentința nr. 1 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În considerentele hotărârii s-a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a formulat mai multe capete de cerere, toate revenind în competența de soluționare a judecătoriei în temeiul art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ. (în ce privește solicitarea de obligarea a pârâtului de a pune capăt discriminării la care ar fi fost supus reclamantul) și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (în ce privește solicitările de obligare a pârâtului la plata de daune morale și penalități de întârziere).

În aceste coordonate, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu și observând și solicitarea reclamantului de trimitere a cauzei unei instanțe din localitatea Arad, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Arad.

Prin Sentința nr. 1547 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 29/2000, republicată, privind sistemul național de decorații al României, potrivit cărora decorațiile sunt conferite de Președintele României prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale.

Au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 459 din 16 septembrie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța reținând că în măsura în care, prin obiectul de reglementare, decretele Președintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

În aceste condiții, întrucât discriminarea invocată a fost determinată în cadrul unui raport juridic administrativ, în care protecția drepturilor subiective se realizează în fața unei jurisdicții speciale, s-a arătat că cererea este de competența instanței de contencios administrativ și nu a judecătoriei.

Instanța a arătat că art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 nu instituie reguli de competență, ci doar consacră existența unui drept de acces la justiție ce poate fi exercitat "în condițiile dreptului comun". Norma în cauză nu utilizează noțiunea de "instanță de drept comun" - pentru ca, în opoziție cu aceea de instanță de contencios administrativ, la care face trimitere art. 20 alin. (9) din același act normativ - să valideze concluzia, dedusă în cea dintâi opinie jurisprudențială, în sensul că întotdeauna și în mod absolut instanța competentă material să judece acțiunile în justiție de sancționare a actelor/faptelor discriminatorii este aceea de drept comun, anume cea civilă (indiferent că discriminarea a fost acuzată în legătură cu raportul de muncă ori de funcție al persoanei ori în legătură cu emiterea actului administrativ atacat) sub argumentul că, atunci când a intenționat atribuirea unor litigii în competența de soluționare a unor instanțe speciale, cum ar fi cele de contencios administrativ, legiuitorul a menționat-o expres în cuprinsul acestui act normativ (parag. 33 din Decizia nr. 10/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii).

S-a arătat că în cauză, acțiunea de înlăturare a activității discriminatorii invocată de reclamant se materializează ca finalitate într-un act administrativ reprezentat de un decret prezidențial, act supus controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ, astfel că în cauză sunt incidente sub aspectul competenței dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, coroborat cu art. 10 alin. (3) teza întâi din aceeași lege, întrucât decretul prezidențial se emite de către o autoritate centrală, iar pe de altă parte, reclamantul are domiciliul în Arad, totodată fiind deținut în Penitenciarul Timișoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței să oblige pe pârâtul Președintele României B.: să înlăture, în termen de 3 zile de la citare, discriminarea la care a fost supus, prin prin a i se acorda acestuia ordinele și decorațiile de care au beneficiat foștii deținuți; să plătească daune morale în sumă de 5.000 euro; să achite penalități în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la data pronunțării sentinței.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 29/2000, republicată, privind sistemul național de decorații al României, decorațiile sunt conferite de Președintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale.

În speță, acțiunea de înlăturare a activității discriminatorii vizează ca finalitate un act administrativ reprezentat de un decret prezidențial, act ce este supus controlului de legalitate înfăptuit de instanțele de contencios administrativ.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așa fiind, cum obiectul litigiului vizează emiterea unui act administrativ de către o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al autorității emitente.

Totodată, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instantei de la domiciliul sau sediul pârâtului". Din actele de la dosar rezultă că reclamantul are domiciliul în localitatea Arad și se află în Penitenciarul Timișoara.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.