ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 178 din 21 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2012 s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, județul Prahova, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galați, și S.C. Pneu Service S.A. Galați, ca nefondată; s-a admis în parte acțiunea privind litigii cu profesioniștii formulată de către reclamantul D. în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, județul Prahova, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galați, și S.C. Pneu Service S.A. Galați, având ca obiect "obligația de a face" au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 175.318,72 RON reprezentând despăgubiri plus dobânda legală de la 18.01.2009 și până la data plății efective și suma de 9.310 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate mai sus au declarat recurs pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, județul Prahova, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galați, și S.C. Pneu Service S.A. Galați.

Prin decizia nr. 321/21 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați s-au admis recursurile declarate de pârâtele S.C. B. S.A. Slatina, județul Olt, S.C. A. S.A. Comarnic, județul Prahova, S.C. C. S.A. Galați și S.C. Pneu Service S.A. Galați, împotriva sentinței civile nr. 178 din 21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/2012 și, în consecință, sentința a fost casată în parte.

A fost reținută cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize contabile.

S-a menținut dispoziția referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate.

S-a acordat termen pentru data de 19.11.2014 pentru când părțile au fost citate cu mențiunea că se va pune în discuție necesitatea efectuării expertizei contabile.

La termenul din 19.11.2014 s-a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize cu următoarele obiective:

1) să se stabilească valoarea unui pachet de 8.840 acțiuni ale S.C. E. S.A. la data de 14.01.2009 potrivit art. 204 alin. (2) din Legea 297/2004 (forma în vigoare la data de 14.01.2009), având în vedere cel puțin următoarele criterii: prețul mediu ponderat de tranzacționare aferent ultimelor 12 luni anterior derulării ofertei, valoarea activului net al societății conform ultimei situații financiare auditate, respectiv situația financiară aferentă anului 2008 și valoarea acțiunilor stabilită în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.

2) să se stabilească valoarea unui pachet de 8.840 de acțiuni ale S.C. E. S.A. având în vedere valoarea pe piață a acțiunilor anterior datei de 11.01.2012, data introducerii cererii de chemare în judecată;

3) să se stabilească diferența între valoarea pachetului de 8.840 acțiuni la data de 14.01.2009 stabilită conform art. 204 alin. (2) Legea 297/2004 (valoarea de la obiectivul nr. 1) și valoarea pachetului de 8.840 acțiuni stabilită la valoarea pe piață a acțiunilor anterior datei 11.01.2012 (valoarea de la obiectivul nr. 2).

A fost desemnat expert F. S.R.L. Baia Mare (conform listei de evaluator autorizați de CNVM f.186 fond), s-a stabilit onorariu provizoriu expert în suma de 2.000 RON în sarcina recurentelor S.C. A. S.A. Comarnic, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galați și S.C. Pneu Service S.A. Galați. Onorariul provizoriu a fost achitat atât de reclamantul D. cât și de către pârâte .

La termenul de judecată din 17.04.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză. Potrivit acestuia prețul mediu ponderat de tranzacționare aferent ultimelor 12 luni anterior derulării ofertei este de 4,4296 RON/acțiune iar pentru pachetul de 8840 acțiuni este de 39.157,61 RON, valoarea activului net aferent anului 2008 este de 21,0863/acțiune iar pentru întreg pachetul de acțiuni de 186.402,89 RON. Valoarea acțiunii stabilită conform Standardelor Internaționale arată expertul că abordarea prin comparație nu se poate aplica retroactiv, abordarea patrimonială este egală cu valoarea activului net deoarece corecțiile au fost zero, iar prin abordarea prin venit pornindu-se de la metoda fluxurilor de disponibilitate (cash-flow) actualizate valoarea pachetului de acțiuni este de 2.771,34 RON .

În ceea ce privește obiectivul 2 al expertizei și anume valoarea de piață a acțiunilor anterior datei de 11.01.2012, data introducerii cererii de chemare în judecată, valoarea unei acțiuni este de 0,9987 RON iar a pachetului de acțiuni de 8.828,51 RON. Diferența dintre valoarea pachetului de acțiuni la data de 14.01.2009 stabilită conform art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și valoarea de piață a pachetului stabilită anterior datei de 11.01.2012 este de 177.574,38 RON reprezentând diferența dintre 186.402,89 RON și 8.828,51 RON .

La expertiză au fost formulate obiecțiuni de către părti. I s-a cerut expertului agreat de CNVM să răspundă dacă se pot avea în vedere toate cele trei criterii la stabilirea valorii acțiunilor prevăzute de art. 204 alin. (2) lit. a), b), c) din Legea nr. 296/2004. În răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că având în vedere dispozițiile art. 68 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 acesta își menține concluziile.

Instanța a reținut în parte concluziile raportului de expertiză față de cele expuse mai jos:

Pentru stabilirea despăgubirilor s-au avut în vedere dispozițiile art. 204 din Legea nr. 296/2004:

(1) Prețul oferit va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.

(2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, prețul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puțin a următoarelor criterii:

a) prețul mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;

b) valoarea activului net al societății, conform ultimei situații financiare auditate;

c) valoarea acțiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.

Instanța a verificat dacă se poate stabili cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei în care trebuia să aibă loc oferta în caz contrar urmând să verifice dispozițiile alin. (2) ale art. 204.

Potrivit art. 68 din Regulamentul CNVM alin. (1) "Prețul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentației de ofertă". Alin. 2 face referire la modalitatea în care se determină cel mai mare preț: "Pentru determinarea celui mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat sunt aplicabile prevederile art. 57 alin. (3)".

Astfel au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 57 alin. (3) din Regulament CNVM și anume "cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat sunt luate în considerare toate operațiunile (oferte publice, operațiuni de cumpărare derulate pe piețele reglementate, majorări de capital social etc.) prin care ofertantul și/sau persoanele cu care acesta acționează în mod concertat au dobândit acțiuni ale societății subiect al ofertei, în respectiva perioadă".

Potrivit actelor depuse la dosarul de fond s-a reținut că au fost efectuate acțiuni de cumpărare a acțiunilor E. S.A. Galați în noiembrie 2008 de către pârâte care au acționat concertat pe piața reglementată, cel mai mare preț fiind de 4,5 RON/acțiune. Astfel se poate stabili potrivit criteriului prevăzut de art. 57 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 prețul unui pachet de 8840 de acțiuni, acesta fiind în sumă de 39.780 RON la data de 11.01.2009 (avându-se în vedere dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 296/2004).

Avându-se în vedere că s-a putut stabili pe baza actelor din dosar cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în respectiva perioadă, instanța a înlăturat în parte concluziile expertizei în ceea ce privește obiectivul 1 și 3 ca nefiind utile cauzei.

Pentru a se stabili prejudiciul efectiv suferit de către reclamantul D. a scăzut din această sumă, valoarea unui pachet de 8.840 acțiuni, în cuantum de 8.829,51 RON astfel cum a fost stabilită prin expertiză.

Prejudiciul suferit de reclamat, respectând criteriile prevăzute de art. 204 alin. (1) din Lege și art. 68 alin. (2) coroborat cu art. 57 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 este în cuantum de 30.951,49 RON la care urmează să se adauge dobânda legală de la data de 14.01.2009 și până la data plății efective, motiv pentru care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. și au fost obligate pârâtele la plata acestei sume.

Expertul F. S.R.L. Baia Mare prin adresa x/17.05.2015 a solicitat majorarea onorariului expert de la suma de 2.000 RON la 6.200 RON. S-a reținut că deși onorariul a fost stabilit inițial în cuantum de 2.000 RON în sarcina pârâtelor recurente, ulterior acesta a fost majorat la 4.000 RON. S-a achitat onorariu expert în cuantum de 2.000 RON de către pârâta S.C. B. S.A. și de 2.000 RON de către reclamantul D..

Instanța a respins cererea de majorare a onorariului expertului pentru suma de 2.200 RON având în vedere că acesta nu a depus decontul de cheltuieli care să justifice o eventuală majorare.

Instanța a constatat totodată că onorariul pentru expert achitat de reclamantul D. a fost greșit achitat de către acesta în contul colector al Biroului Local de Expertize Galați. În acest sens s-a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul Galați - Biroului Local de Expertize Galați care să vireze suma de 2.000 RON în contul expertului F. S.R.L. Baia Mare.

Prin urmare, admițând recursurile și rejudecând pe fond cauza, prin decizia civilă nr. 175/R din 15 septembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A. Comarnic, S.C. B. S.A. Slatina, S.C. C. S.A. Galați și S.C. Pneu Service S.A. Galați și au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 30.951,49 RON reprezentând despăgubiri plus dobânda legală de la data de 14.01.2009 până la data plății efective.

S-a respins cererea de majorare a onorariului expert pentru suma de 2.200 RON și s-a dispus ca Tribunalul Galați - Biroul local de expertize tehnice judiciare să vireze suma de 2.000 RON achitată de intimatul reclamant D. cu chitanța nr. x din 8.01.2015 în contul expertului F. - Baia Mare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D., întemeiat pe dispozițiile at. 304 pct. 1,3,5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, după caz, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea acțiunii în limitele stabilite prin hotărârea de primă instanță, ori trimiterea cauzei Curții de Apel Galați pentru a judeca și se pronunța ca instanță de apel.

Recurentul susține că obiectul cererii de chemare în judecată a fost evaluabil în bani, valoarea cererii fiind de 180.126 RON, astfel cum a fost precizată.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Galați la data de 11.01.2012, fiind supusă dispozițiilor procedurale ale vechiul C. proc. civ.

Arată că potrivit dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., nu sunt supuse apelului " hotărârile judecătorești date în prima instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

Astfel, dat fiind valoarea de peste 100.000 RON a cererii de chemare în judecată, în cauză hotărârea de prima instanță era supusă apelului, iar hotărârea dată în apel era supusă recursului.

Cu toate acestea, hotărârea de prima instanță a indicat calea de atac a recursului, pârâtele au promovat în aceste condiții recurs împotriva sentinței, iar Curtea de Apel Galați, sesizată fiind cu un recurs, nu a observat că în raport de valoarea obiectului cererii și față de dispozițiile art. 282 și 282

1

C. proc. civ., hotărârea de prima instanță era supusă apelului și nu recursului.

În consecință, consideră că în mod greșit curtea de apel s-a considerat sesizată cu un recurs și a soluționat calea de atac într-o compunere a completului după regulile proprii recursului.

Recurentul consideră că această situație nu este însă de natură a-l împiedica să exercite căile de atac prevăzute de lege, iar nu doar cele stabilite de instanțe ca efect al greșitei aplicări a legii.

Invocă principiul legalității căilor de atac și arată că în jurisprudență s-a reținut admisibilitatea exercitării recursului împotriva unei decizii pronunțate în recurs, dacă aceasta din urmă este rezultatul unei greșite calificări a căii de atac, deoarece calea de atac respectivă este dată de lege.

Recurentul enumeră argumentele care au fost aduse în favoarea admisibilității unui astfel de recurs și anume: calificarea greșită a căii de atac nu poate priva partea de o cale de atac prevăzută de lege, iar a considera altfel, ar însemna lipsirea părții de un grad de jurisdicție; opinia contrară ar conduce la o discriminare pentru partea care nu beneficiază de gradele de jurisdicție prevăzute de lege, în timp ce alte părți - care au beneficiat de o calificare corectă a căilor de atac declarate pentru litigii asemănătoare din perspectiva regimului juridic al căilor de atac - au la dispoziție ambele căi de atac; admiterea opiniei contrare ar echivala cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din C.E.D.O.; dreptul persoanei de acces la o instanță, care să judece în mod echitabil cauza sa, consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, implică în mod esențial și dreptul de acces la toate căile de atac, în limitele și condițiile prevăzute și recunoscute de legea națională și art. 129 din Constituție consacră dreptul de a beneficia de exercițiul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii.

Pe fondul recursului, recurentul -reclamant a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., considerând că i s-a adus o vătămare prin privarea de un grad de jurisdicție și o cale de atac la care avea dreptul conform legii, motiv pentru care se impune casarea hotărârii.

De asemenea, arată că instanța de apel a determinat valoarea acțiunilor și cuantumul despăgubirilor după criteriul prevăzut la art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, criteriu care nu a fost pus în discuție nici de pârâte prin întâmpinare și nici de instanță, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

O altă critică se referă la faptul că, în opinia recurentului, curtea de apel nu avea competența materială de a judeca recursul îndreptat împotriva sentinței tribunalului, în raport de dispozițiile art. 282-282

1

C. proc. civ., motiv de recurs încadrat de către recurent în pct. 5 sau 3 al art. 304 C. proc. civ.. Totodată, era obligată să-și verifice competența potrivit art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ.. Legat de aceste aspecte susține că este incident și art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece curtea de apel trebuia să judece în complet format din 2 judecători și nu din 3 judecători.

Recurentul mai arată, în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a art. 204 din Legea nr. 297/2004 alin. (1) sau art. 68 din Regulament, întrucât aceste texte vizează ipoteza în care oferta publică a fost efectiv lansată, ceea ce nu este cazul în speță, pârâtele refuzând să emită oferta publică de preluare.

Susține că instanța nu se putea raporta în determinarea prețului cel mai mare plătit de pârâte pentru acțiuni, la un interval de 12 luni anterior datei la care oferta de preluare ar fi trebuit inițial să fie lansată, ci la prețul cel mai mare plătit de oricare dintre pârâte pe toată perioada ce a urmat atingerii și existenței procentului de 33% și până la momentul împlinirii termenului prevăzut de Ordonanța CNVM nr. 378/25.08.2011, moment când o ofertă de preluare nu era lansată, iar pârâtele dețineau în continuare procentul de 33% din drepturile de vot ale emitentului E.. Totodată, instanța trebuia să aibă în vedere prețul cel mai mare plătit de pârâtele ce au acționat concertat, respectiv 14 RON/acțiune sau după caz 17 RON/acțiune, în toată perioada în care a existat obligația de lansare a ofertei de preluare și nu doar raportat la 12 luni anterioare datei când oferta ar fi trebuit inițial lansată.

Mai arată recurentul că, prin hotărârea dată, curtea de apel a încălcat puterea de lucru judecat a propriei decizii de casare în parte a sentinței civile nr. 178/21.02.2014 a Tribunalului Galați. Astfel, deși prin decizia de casare nr. 321/21.10.2014 a apreciat necesitatea rejudecării pe fond a cauzei doar în scopul determinării prețului pe acțiune conform art. 204 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 297/2004, funcție de valoarea activului net conform situației financiare la finele anului 2008, recunoscând aplicabilitatea acestui text de lege, care a fost determinat și prin expertiza efectuată în cauză, totuși în rejudecare a ignorat obligativitatea acestor rețineri și a aplicat art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Intimatele - pârâte S.C. B. S.A. Slatina și S.C. C. S.A. Galați au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, considerând că în mod corect tribunalul a calificat calea de atac pentru sentința pronunțată ca recurs.

Înalta Curte, la termenul din 1 februarie 2017, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Obiectul litigiului îl constituie plata daunelor materiale în cuantum de 180.126 RON și a penalităților de întârziere calculate la aceste despăgubiri, în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

În speță, Tribunalul Galați a fost sesizat la data de 11.01.2012 prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., astfel că, fiind incidente dispozițiile vechiul C. proc. civ., singura cale de atac reglementată pentru litigiile în această materie era recursul.

De altfel, reclamantul D. a formulat o cerere prin în care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 178/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Galați sub aspectul căii de atac și a termenului declarării de atac raportat la dispozițiile vechiul C. proc. civ., legea aplicabilă în cauză.

Prin încheierea din 25 martie 2014, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 178 din 21.02.2014 în sensul că, calea de atac este "Cu recurs în 15 zile de la comunicare" și nu "apel în 30 de zile de la comunicare", cum greșit s-a consemnat.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs pârâtele, iar Curtea de Apel Galați nu s-a declarat necompetentă să judece aceste recursuri și niciuna dintre părți nu a invocat nelegala compunere a completului de recurs format din 3 judecători.

Conform art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Cât privește admisibilitatea căii de atac exercitate, potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Decizia atacată cu recurs a fost pronunțată în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. raportat la dispozițiile din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital coroborate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, fiind o hotărâre irevocabilă.

Potrivit prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, invocate de reclamant ca temei al acțiunii, "o persoana care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o oferta publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri."

De asemenea, art. 236 alin. (3) din aceeași lege prevede că "hotărârile luate de consiliul de administrație al unei societăți admise la tranzacționare, în exercițiul atribuțiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acționarilor, vor avea același regim ca și hotărârile adunării generale a acționarilor, în ceea ce privește publicitatea acestora și posibilitatea de contestare în instanță."

Prin urmare, dispozițiile din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital care reglementează procedura valabilă în cadrul societăților admise la tranzacționare, fac trimitere la hotărârile consiliului de administrație, ale adunării generale extraordinare a acționarilor și ale adunării generale a acționarilor, aspecte care implică voința acționarilor, motiv pentru care trebuie coroborate cu prevederile Legii nr. 31/1990 care constituie dreptul comun în materia societăților comerciale.

De altfel, prin textul alin. (8) al art. 117 din Legea nr. 31/1990, text care a fost introdus prin prevederile O.U.G. nr. 82/2007 și care stabilește condițiile convocării adunării generale a acționarilor, se face trimitere - în ceea ce privește condițiile și termenele în care urmează să se facă convocarea AGA ale societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe așa-numitele piețe reglementate - la legislația pieței de capital și apoi la regulamentele emise de C.N.V.M., în aplicarea acesteia.

Având în vedere că prin Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) este prevăzută o singură cale de atac și anume recursul, din coroborarea tuturor dispozițiilor legale din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital cu cele ale Legii nr. 31/1990, rezultă că hotărârea pronunțată de curtea de apel în recurs, în complet legal constituit din 3 judecători, este irevocabilă, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Nu s-a încălcat nici principiul liberului acces la justiție și nici al dreptului la un proces echitabil, recurentul a putut să se adreseze justiției uzând de mijloacele procedurale reglementate de lege, iar cauza a fost soluționată de o instanță independentă cu respectarea tuturor principiilor privind dreptul la apărare, contradictorialitate.

Față de considerentele expuse, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 175/R din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă și, în consecință, va respinge recursul declarat de reclamantul D., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatele - pârâte S.C. B. S.A. Slatina și S.C. C. S.A. Galați și, în consecință:

Respinge recursul declarat de reclamantul D. împotriva deciziei civile nr. 175/R din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2017.