ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4588/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta N.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 5550

din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea și obligarea acesteia la

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică, întrucât reclamanta s-a

născut la data de 20 februarie 1942, în localitatea Izvoarele, județul Tulcea,

părinții săi fiind strămutați din motive etnice, ca urmare a aplicării

Tratatului de la Craiova din 1940.

Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Tulcea a

invocat excepția tardivității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia,

apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană persecutată și,

pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 560/CA din 12 iunie

2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea reclamantei și a dispus

anularea hotărârii nr. 5550 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea

pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în

perioada 20 februarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite

de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență.

A considerat că potrivit dispozițiilor

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A mai apreciat că efectele strămutării

s-au răsfrânt și asupra reclamantei, întrucât aceasta s-a născut în perioada de

strămutare a familiei sale, Legea nr. 189/2000 nefăcând nici un fel de

distincție în sensul înlăturării de la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1

lit. c) a copiilor născuți în perioada de strămutare a părinților. Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a

arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta s-a

născut după strămutarea părinților săi și prin urmare nu poate beneficia de

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că reclamanta

s-a născut la data de 20 februarie 1942 în localitatea Izvoarele, județul

Tulcea unde părinții săi au fost strămutați, astfel că efectele strămutării

s-au răsfrânt și asupra sa, de la data nașterii, care se situează în intervalul

de timp avut în vedere de legea menționată.

În mod corect a observat prima

instanță că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane

cărora de sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c), în sensul că nu pot

beneficia de prevederile legii copiii născuți după strămutarea părinților,

astfel cum consideră în mod eronat pârâta.

Prin urmare, având în vedere că

intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2000 într-o localitate în care părinții săi au fost strămutați și

întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoana

strămutată care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta

Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art.

312 C. proc. civ., acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea

atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 560/CA/2008 din 12 iunie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.