ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4588/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 5550 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică, întrucât reclamanta s-a născut la data de 20 februarie 1942, în localitatea Izvoarele, județul Tulcea, părinții săi fiind strămutați din motive etnice, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940. Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P.

Tulcea a invocat excepția tardivității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană persecutată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 560/CA din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 5550 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 20 februarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență.

A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. A mai apreciat că efectele strămutării s-au răsfrânt și asupra reclamantei, întrucât aceasta s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale, Legea nr. 189/2000 nefăcând nici un fel de distincție în sensul înlăturării de la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 lit. c) a copiilor născuți în perioada de strămutare a părinților. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P.

Tulcea, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta s-a născut după strămutarea părinților săi și prin urmare nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că reclamanta s-a născut la data de 20 februarie 1942 în localitatea Izvoarele, județul Tulcea unde părinții săi au fost strămutați, astfel că efectele strămutării s-au răsfrânt și asupra sa, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată. În mod corect a observat prima instanță că Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora de sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c), în sensul că nu pot beneficia de prevederile legii copiii născuți după strămutarea părinților, astfel cum consideră în mod eronat pârâta.

Prin urmare, având în vedere că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000 într-o localitate în care părinții săi au fost strămutați și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoana strămutată care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 560/CA/2008 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.