ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 573/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. x/2014 din data de 10.10.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. - Biroul Permanent Județean Tulcea, a contestat Decizia nr. 8 din 20.09.2014 emisă de Biroul Permanent Județean Tulcea, ca fiind nelegală și nefondată.

Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 526 din 02.04.2015, prin care a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. - Biroul Permanent Județean Tulcea, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 93/C din 28 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă s-a respins apelul formulat de apelantul reclamant A., în contradictoriu cu intimatul pârât B. - Organizația Județeană Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 526/02.04.2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Curtea de apel a reținut, în esență, astfel cum a reținut și instanța de fond, că reclamantul trebuia să parcurgă jurisdicția internă a partidului, ca urmare a excluderii din partid, conform deciziei nr. 8/2014, după care se putea adresa instanței judecătorești.

Cu alte cuvinte, el trebuia să parcurgă o procedură prealabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. (1) și (3) și art. 15 alin. (1) și (3) din Legea nr. 14/2003 raportate la art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și, întrucât apelantul nu a urmat această procedură, în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună anularea deciziei nr. 8/20.09.2014 ca nelegală.

Recurentul arată că niciuna dintre instanțe nu a verificat dacă, la momentul introducerii contestației, acea formațiune politica mai exista. Este de notorietate faptul că, în prezent, acea formațiune politică a fuzionat cu un alt partid, precum și faptul că, la momentul la care a fost luata măsura excluderii, acel înscris nu mai putea să emane de la pârât, ci de la noua formațiune politică. Tot astfel, instanța a trecut și peste faptul că pârâta, deși nu mai exista ca entitate de sine stătătoare, a formulat întâmpinare și a invocat excepții, acestea fiind semnate și însușite de o persoană care, din punctual de vedere al noii alianțe, nu mai are atribuții privind conducerea partidului nou înființat.

Intimatul -pârât B. - Biroul Permanent Județean Tulcea nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților.

Deși li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul-reclamant deși a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În speță, se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul invocă pentru prima dată în recurs faptul că formațiunea politică care are calitatea de pârâtă în cauză, nu mai există.

Aspectele învederate de recurent se rezumă la această afirmație, invocată "omisso medio", fără însă a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei și nelegalității deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 93/C din 28 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 93/C din 28 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.