ÎCCJ, Decizia nr. 149/2020

Asupra perimării cererii de recurs:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3544 din 25 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamanta A., în raport cu prevederile art. 416 și 417 din C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a suspendat judecata cererii de recurs, față de lipsa nejustificată a părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției de perimare la 21 septembrie 2020.

Asupra excepției perimării judecării cererii de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, față de cele ce preced, urmează să se constate perimat recursul, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 3544 din 25 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2020.

GGC - NN