ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 482/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul I.M., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate cu privire la pedepsele anterioare aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 527 din 29 februarie 2000, iar în urma descontopirii și recontopirii acestora, a dispus ca inculpatul să execute rezultanta de un an și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa aplicată în cauză, adică 3 ani și 8 luni închisoare. Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din același cod.

În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2950 euro. În esență, s-a reținut că în anul 2002, inculpatul a pretins și primit în câteva rânduri sume în lei și în dolari, precum și un laptop, totul însumând 2950 euro, de la martorii M.R. și M.C., lăsându-i să înțeleagă că ar avea influență asupra unor magistrați din Constanța, în vederea soluționării favorabile a afacerilor judiciare ale martorului M.C. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 61/ P din 27 mai 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor atacate, întrucât instanțele nu au efectuat o cercetare judecătorească completă și nu au clarificat contradicțiile existente între declarațiile denunțătorului M.C.

și martorului M.R., iar în subsidiar, că în mod greșit s-a reținut aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar drept urmare s-a dispus eronat revocarea suspendării condiționate și executarea cumulată a rezultantei pedepselor anterioare, cu noua pedeapsă, pentru că, referitor la condamnările anterioare se împlinise termenul de reabilitare și deci, erau incidente dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au efectuat o cercetare judecătorească completă și temeinică, au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare în dispozițiile legii, au reținut justificat starea de recidivă postcondamnatorie și au individualizat și stabilit just pedeapsa inculpatului.

Astfel, referitor la primul motiv de recurs este edificator de arătat că instanța a efectuat o cercetare judecătorească completă și aprofundată, audiind toți martorii invocați în rechizitor, precum și pe cei propuși în faza de judecată și a stăruit pentru clarificarea contradicțiilor, stabilind, în pofida nesincerității inculpatului, prin probele administrate, fapta și vinovăția acestuia. Nici critica referitoare la greșita reținere a stării de recidivă nu este întemeiată.

Este adevărat că prin sentința penală nr. 2173 din 13 octombrie 2005 a Judecătoriei Medgidia s-a constatat reabilitarea inculpatului referitor la condamnările suferite de acesta prin sentința penală nr. 208 din 20 ianuarie 1998, sentința penală nr. 527 din 29 februarie 2000 și sentința penală nr. 590 din 8 martie 2000, toate ale Judecătoriei Medgidia, primele două definitive prin neapelare, iar ultima, prin decizia penală nr. 230 din 30 mai 2000 a Tribunalului Constanța, dar prin probele dosarului, s-a stabilit în mod cert că această constatare este greșită, pentru că la data când s-a judecat cererea de reabilitare, instanța nu a cunoscut despre săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpat, în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate.

Nu este întemeiată nici critica referitor la individualizarea și stabilirea pedepsei. În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat traficul de influență, de atitudinea lui nesinceră și de starea de recidivă, instanțele au individualizat just pedeapsa, iar apoi, au revocat justificat suspendarea condiționată și dispus corect executarea pedepsei anterioare rezultante alături de noua pedeapsă. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.M. împotriva deciziei penale nr. 61/ P din 27 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.