ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, printre altele, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că în cadrul soluționării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.11.2020 de Curtea Magistraților din Belfast - Curtea Laganside, pe numele cetățeanului român A., persoana solicitată, prin apărătorul ales, a formulat o cerere de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Examinând admisibilitatea cererii inculpatului de sesizare a Curții Constituționale în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea a reținut că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite cumulativ următoarelor condiții:

- excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial sau de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- dispoziția legală care face obiectul criticii de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia;

- excepția să nu privească o prevedere legală constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate formulată de persoana solicitată A. a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, de către una dintre părți, respectiv persoana solicitată, iar excepția are ca obiect neconstituționalitatea unei legi în vigoare. De asemenea, analizând practica anterioară a Curții Constituționale, instanța a constatat că aceasta nu a declarat neconstituționale textele de lege invocate, respectiv dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Curtea a mai constatat că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, care prevăd arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă nu îndeplinește una dintre condițiile de admisibilitate și anume cea referitoare la legătura acestei dispoziții cu soluționarea cauzei.

În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comerciale privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Legătura cu soluționarea cauzei menționată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 trebuie să fie directă, clară, cu implicații concrete în respectivul dosar, aspecte care nu se regăsesc în cazul cererii formulate de persoana solicitată.

S-a menționat că, în mod concret, persoana solicitată A. a invocat o inegalitate de tratament raportat la faptul că anterior punerii în executare a mandatului european de arestare, se poate lua o măsură preventivă mai blândă, în timp ce odată pus în executare mandatul european, singura măsură preventivă care se poate lua este arestarea.

Astfel, Curtea a reținut că implicațiile pe care le-ar aduce declararea neconstituționalității textului de lege nu au legătură cu speța în cauză. S-a arătat că, deși cauza se afla în faza punerii în executare a mandatului european de arestare, critica adusă de persoana solicitată, în mod punctual, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, nu impietează asupra drepturilor sale procesuale, asupra principiilor enunțate în excepție, respectiv acela al egalității în fața legii și al dreptului a un proces echitabil, întrucât acest text de lege nu are legătură cu speța de față, nefiind vorba de o punere în executare a mandatului european de arestare ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate.

Analizând critica formulată, în sensul că, ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate, singura măsură preventivă care se poate lua este arestarea, Curtea a concluzionat, din modul de formulare a excepției, că persoana solicitată este mai degrabă nemulțumită că instanța a fost direct sesizată cu punerea în executare a unui mandat european de arestare și nu a acordat termen de judecată în vederea obținerii de relații de la autoritățile britanice, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (11) teza întâi din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Cu privire la excepția invocată, Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată nu sunt incidente în prezenta cauză, instanța întemeindu-și soluția pe alte texte de lege, astfel că excepția invocată a fost considerată inadmisibilă și sub acest aspect.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul Sentinței penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs persoana solicitată A. la data de 22.03.2021.

Prin cererea din data de 24.03.2021 formulată de persoana solicitată, prin apărător ales, aceasta și-a retras calea de atac formulată în cauză.

Această manifestare de voința a fost reiterată prin cererea din data de 30.03.2021.

Examinând cererea de retragere a recursului formulat de persoana solicitată A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voință a recurentului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a recursului formulat de recurentul persoană solicitată A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, din cuprinsul dispozitivului Sentinței penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul reprezintă o cale de atac concepută distinct de legiuitor numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În cauză, recurentul persoană solicitată A. și-a manifestat voința de a-și retrage calea de atac la data de 24.03.2021, prin cererea formulată prin apărător ales, și deopotrivă prin cererea din 30.03.2021, dată în fața administrației locului de deținere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte văzând, pe de o parte, declarația recurentului A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul persoană solicitată A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, din cuprinsul dispozitivului Sentinței penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de recurentul persoană solicitată A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, din cuprinsul dispozitivului Sentinței penale nr. 43/MEA din 19 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.

GGC - NN