ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4646/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017 la data de 06.02.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL ARAD, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015; obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 4590 din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, față de cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii modificate privind plata diferențelor salariale și, în consecință, a fost respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Instanța a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamant ordin individual de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016 și a obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească reclamantului diferențele salariale dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit aferent perioadelor 09.04.2015-30.11.2015 (VRS de 405 RON) și respectiv 01.12.2015-01.10.2016 (VRS de 445 RON), ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferente, de la data scadenței până la data plății efective.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a precizat că la data de 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare a intimatului-reclamant, respectiv Ordinul MJ nr. 1489/C/24.05.2017, în aplicarea dispozițiilor Ordinului MJ nr. 4680/C/2016 și a Ordinului MJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora.

Recurentul a arătat că în prezent intimatul-reclamant a primit indemnizații majorate cu valoarea de referință sectorială, astfel apreciind că nu este justificată obligarea la emiterea unor noi ordine.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului, arătând că acesta nu poate fi încadrat în motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție și, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1.1. Cu privire la excepția nulității recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurent, Înalta Curte reține că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-reclamant cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul recursului

Recursul recurentului-pârât urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanța de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială, în funcție de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că emiterea acestui ordin, prin care este soluționată și cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată și pentru aceeași perioadă solicitată, fiind astfel soluționată de către recurent cererea reclamantului.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției, să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza să respingă acțiunea reclamantului pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4590 din 27 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.