ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei 2123 din data de 05 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata UAT COMUNA PRISEACA prin Primar.

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 4 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii pronunțată în data de 4 iulie 2018 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

Precizează că decizia atacată cu contestație în anulare vizează o situație specială, întrucât toate actele solicitate de Curtea de Apel Craiova au ajuns din eroare la Curtea de Apel Oradea.

În motivarea cererii de recurs a precizat că, deși a îndeplinit toate dispozițiile instanței, prin încheierea recurată nu s-a reținut că a solicitat amânarea cauzei și a timbrat calea de atac.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea principiilor și normelor de drept material, întrucât în cuprinsul încheierii nu s-a specificat că a formulat cerere de amânare a cauzei și pentru a se solicita realțiile de la Curtea de Apel Oradea privind actele depuse și evident pentru a se comunica acele înscrisuri.

Intimata citată legal în cauză nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 octombrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 februarie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând criticile în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 223 C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat:

"Judecătorul va suspenda judecata: 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei."

Înalta Curte constată că în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, prin încheierea de ședință din 4 iulie 2018, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât la termenul de judecată menționat, părțile legal citate, nu s-au prezentat, iar din verificarea actelor depuse la dosar, a rezultat că niciuna din părți nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă.

În acest context, susținerile recurentului-reclamant în sensul că a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare și solicitarea unor relații din partea Curții de Apel Oradea, nu au relevanță juridică în prezentul litigiu.

Prin urmare, în cauză nu se reliefează nelegalitatea hotărârii recurate, instanța de fond reținând cu just temei faptul că niciuna dintre părțile în proces, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a solicitat în scris judecarea în lipsă, motiv pentru care, în mod corect, a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat.

De altfel, pentru reluarea judecării procesului la instanța care a dispus suspendarea judecării cauzei, partea are la îndemână dispozițiile art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., republicat, care prevăd faptul că "Judecata cauzei suspendate se reia: prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 4 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 4 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.