ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3863/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului la stabilirea/calcularea drepturilor salariale la nivelul maxim stabilit în cadrul judecătoriilor, raportat la vechimea în muncă/funcție, începând cu data de 10.12.2013; plata diferenței dintre sumele maxime ce-i vor fi stabilite și cele efectiv încasate de către acesta începând cu data de 10.12.2013, precum și dobânda legală aferentă acestor sume până la momentul acordării efective a drepturilor salariale maxime în integralitatea lor; să se constate situația discriminatorie în care aceasta se află în calitate de magistrat judecător, atât față de colegii săi magistrați judecători, cât și față de magistrații procurori cărora deja le-au fost recalculate salariile în raport de Legea nr. 71/2015, solicitând astfel ca la judecarea cauzei să participe și un expert al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. e), f) și m) din H.G. nr. 1194/27.11.2001.

Prin Sentința civilă nr. 462 din 15 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, și să achite diferențele salariale rezultate și dobânda legală în materie civilă aferentă acestei sume, începând cu data de 09.04.2015 și până la data achitării efective a acestei sume.

A respins cererea, în rest, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că în cursul anului 2015 cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

Alin. (5) al aceluiași act normativ prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Astfel, problema inegalității de tratament a fost generată de faptul că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010 diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din indemnizația de încadrare, procent net inferior celor prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006 pentru avansarea în tranșe de vechime.

De aceea, instanța de fond a constatat că dispozițiile reparatorii prevăzute în cuprinsul art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, acesta fiind unicul înțeles al normei legale care se desprinde din interpretarea coroborată a prevederilor Legii nr. 71/2015 cu cele ale O.U.G. nr. 83/2014 precum și din lucrările premergătoare adoptării Legii nr. 71/2015, edificator fiind raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă și protecție socială și, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului României.

În concluzie, în atare context Curtea de Apel București a reținut că refuzul administrativ al pârâtului Ministrul Justiției de a emite un nou ordin de salarizare pentru reclamantă, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, are un caracter nejustificat.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 71/2015, sunt aplicabile categoriei profesionale a magistraților, deoarece în situația în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile acestor dispoziții să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate.

A mai susținut că, raportat la dispozițiile art. 63 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 și la art. 90

2

din Legea nr. 567/2004, dispozițiile nou-introduse, respectiv art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, și anume: personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al parlamentului.

A accepta modul de interpretare și aplicare a acestor dispoziții pe care le invocă reclamantă în susținerea cererii sale ar însemna în fapt să fie ignorate dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 și să se extindă efectele acestora unor categorii pe care legea nu-l prevede în mod expres.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Recursul este lipsit de interes față de împrejurarea că recurentul pârât a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, să li se recalculeze indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că, începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, odată cu emiterea Ordinului Ministerului Justiției nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza și al sporurilor pentru funcția similară.

De asemenea, art. 3 prevede că plata drepturilor se face prin raportare la valoarea de referință prevăzută la alin. (1) începând cu data de 1 august 2016.

Prin urmare, având în vedere că recurentul pârât a emis ordinul de încadrare salarială în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 57/2015, rezultă că recursul este lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 462 din 15 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 462 din 15 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2018.

GGC - GV