ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3456/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., și B. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiției, de a soluționa cererea privind emiterea pentru fiecare dintre ei, în parte, începând cu data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței și, pe cale de consecință, au solicitat instanței să dispună:

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la nivelul maxim stabilit în cadrul Judecătoriilor, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 a diferențelor salariate dintre nivelul maxim stabilit în cadrul Judecătoriilor, pentru fiecare reclamant, rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 și cele efectiv încasate de reclamanți, actualizată cu rata inflației și dobânda legală.

Prin Sentința civilă nr. 331 din 5 februarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respinge excepția conexității ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu 9 aprilie 2015, noi ordine de salarizare conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015.

De asemenea, a obligat pârâtul la acordarea către fiecare dintre reclamanți începând cu data de 9 aprilie 2015, în temeiul art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015, a diferențelor salariale dintre nivelul maxim stabilit în cadrul Judecătoriilor, rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/funcție, ulterior datei de 1 ianuarie 2011 și cele efectiv încasate de reclamanți, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

Împotriva Sentinței civile nr. 331 din 5 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, în condițiile în care instanța angajatoare este cea care are această atribuție.

În mod greșit s-a stabilit în sarcina sa obligația de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate deoarece, raporturile de muncă ale reclamanților sunt stabilite cu angajatorul tribunal sau curte de apel, astfel că drepturile lor salariale sunt calculate și plătite direct de instanță, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 deoarece textul indicat nu se aplică judecătorilor, pentru că este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile menționate, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici și personalul contractual fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

În cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5

1

) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În același timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții: aparatul de lucru al Parlamentului.

În realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu și se adresează. Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale.

Așadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual.

Intimații-reclamanți A. și B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 1 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților-reclamanți, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, hotărârea instanței de fond va fi casată, și rejudecând, acțiunea reclamanților va fi respinsă ca rămasă fără obiect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimații-reclamanți, judecători la Judecătoria Fălticeni, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015. Totodată s-a mai solicitat și obligarea aceluiași pârât la plata diferențelor salariale rezultate, începând cu data de 9 aprilie 2015.

Înalta Curte va analiza cu prioritate înscrisurile depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2018, respectiv Ordinele cu nr. 4680/C, 219/C, 1469/C, 1473/C, 1015/C, 2206/C.

Din conținutul înscrisurilor depuse rezultă că la data de 21 decembrie 2016 a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"începând cu 9 aprilie 2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Ulterior, prin OMJ nr. 219/C din 1 februarie 2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C din 21 decembrie 2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Prin Ordinul nr. 1469/C din data de 24 mai 2017 s-a dispus ca începând cu data de 1 august 2016 judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Suceava, prevăzuți în Anexele 1-13 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia. Plata diferențelor rezultate din aplicarea prezentului ordin se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, cu excepția drepturilor salariale datorate începând cu data de 1 ianuarie 2017, care se plătesc corespunzător celor menționate în anexe.

Potrivit Ordinului nr. 1473/C s-a dispus ca începând cu data de 1 august 2016 judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov, prevăzuți în Anexele 1-11 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia. Plata diferențelor rezultate din aplicarea prezentului ordin se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, cu excepția drepturilor salariale datorate începând cu data de 1 ianuarie 2017, care se plătesc corespunzător celor menționate în anexe.

Înalta Curte constată că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 9 aprilie 2015 fiind deja achitate în luna decembrie 2017, așa cum rezultă din Anexele depuse la dosarul cauzei, precum și Ordinele emise de Ministrul Justiției.

Cu privire la intimatul-reclamant A., din actele depuse la dosar rezultă că în luna decembrie 2017 i-au fost achitate diferențele bănești rezultate din recalcularea la nivel maxim a indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor după cum urmează: pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 aprilie 2016 Tribunalul Suceava i-a achitat suma netă de 5.497 RON, iar pentru perioada 1 mai 2016 - 31 decembrie 2016 Tribunalul Brașov i-a achitat suma de 11.947 RON.

În ceea ce o privește pe intimata-reclamanta B. având în vedere că s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, iar activitatea sa a fost suspendată în perioadele 27 august 2015 - 22 aprilie 2016, 5 iulie 2016 - 20 februarie 2017, 14 mai 2018 - 15 februarie 2020, în temeiul OMJ nr. 4680/C/2016 Tribunalul Suceava i-a achitat în luna decembrie 2017 suma netă de 1.032 RON, cu titlu de diferențe cuvenite pentru perioada în care și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul Judecătoriei Suceava, respectiv până la data de 1 decembrie 2016, când a fost transferată la Judecătoria Brașov, dată la care s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului până la data de 20 februarie 2017.

Având în vedere că la data de 21 decembrie 2016 recurentul-pârât a procedat la emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016 prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari li s-au acordat drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, Înalta Curte constată că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința primei instanței și rejudecând, va respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva Sentinței nr. 331 din 5 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Casează sentința recurată și rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL