ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5002/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5002/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 8947 din 21 noiembrie 2011
Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția de necompetență materială
și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.T.
SRL în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Studii Tehnice Rutiere și
Informatică Cestrin București în favoarea Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Judecătoria a reținut că prin cererea de chemare în judecată
societatea reclamantă a solicitat suspendarea executării înștiințării de plată
la procesul-verbal de sancționare contravențională din 6 iulie 2011 încheiat de
Compania Națională de Autostrăzi din România, cerere întemeiată pe dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar în raport de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și
de O.G. nr. 83/2003, competența de soluționare a acestei cauze revine Curții de
Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, care la termenul de judecată
din data de 2 aprilie 2012 a invocat din oficiu excepția necompetenței
materiale în raport de obiectul dosarului și de dispozițiile art. 1 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 și de O.G. nr.
2/2001.
Prin Sentința nr.
2314 din 2 aprilie 2012 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței
materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și constatând ivit conflictul
negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție
pentru pronunțarea regulatorului de competență.
S-a reținut în esență
că legiuitorul a stabilit o competență specială arătând în mod expres
modalitatea de contestare și instanța competentă, astfel că și în litigiul de
față sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002,
chiar dacă emitentul actului este o companie națională care este o autoritate
de rang central.
În baza art. 20 alin.
(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată
că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea
Judecătoriei Sectorului 6 București în raport de considerentele care vor fi
expuse în continuare.
Prin cererea de
chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat suspendarea executării
înștiințării de plată la procesul-verbal de sancționare contravențională din 6
iulie 2011 încheiat de Compania Națională de Autostrăzi din România, în temeiul
dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Din înscrisurile
existente la dosarul cauzei reiese că litigiul dedus judecății vizează
suspendarea executării unei obligații de plată rezultată din sancționarea
contravențională a societății reclamante pentru încălcarea dispozițiilor legale
referitoare la circulația pe drumurile publice fără rovinietă, astfel cum este
prevăzută de art. 8 din O.G. nr. 15/2002.
Astfel conform celor
reținute prin procesul-verbal de constatare a contravenție, fapta săvârșită de
SC A.T. SRL constituie contravenție conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr.
15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe
rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările
ulterioare și se sancționează potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 cu
amendă contravențională în valoare de 1.250,00 lei.
Se mai reține că
împotriva Procesului-verbal de contravenție, contravenientul are dreptul să
depună plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria pe
raza căreia a fost săvârșită contravenția, însoțită de copia înscrisului
menționat.
Prin urmare, singura
modalitate prin care ar fi putut fi suspendată executarea acestei sancțiuni era
atacarea acestui proces verbal la instanța competentă și în condițiile arătate.
Pe de altă parte,
trebuie menționat faptul că în ceea ce privește atacarea procesului-verbal prin
care s-a dispus sancționarea la amenda contravențională a societății reclamante
și obligarea acesteia la plata contravalorii tarifului de despăgubire pentru
fapta de a circula fără rovinietă valabilă, legiuitorul a stabilit o competență
specială.
În aceste condiții,
neputându-se reține calitatea specială a vreuneia dintre părți, aspecte care ar
atrage competența specială a instanței de contencios administrativ, Curtea
urmează a face aplicarea prevederilor dreptului comun în materie, prevederi ce
stabilesc competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei
competentă teritorial.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.T. SRL și pârâtul Centrul de
Studii Tehnice Rutiere și Informatică Cestrin București în favoarea
Judecătoriei Sectorului 6 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
Procesat
de GGC - NN