ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2904/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2904/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața
primei instanțe
Prin acțiunea
înregistrată la 6 august 2012, reclamanta SC A. SA Suceava a solicitat ca, în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor – Direcția Generală
AM POS Mediu, să se dispună anularea următoarelor acte administrative:
- nota din 3 iulie
2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare;
- notificarea
beneficiarului cu privire la debit din 3 iulie 2012;
- decizia nr. 136432
din 25 iulie 2012 privind soluționarea contestației administrative la nota de
constatare din 3 iulie 2012.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că prin actele administrative contestate s-a stabilit în mod
nelegal o corecție financiară în valoare de 5.064.186,50 RON, precum și o creanță
bugetară în cuantum de 1.321.423,54 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 178
alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și ale art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 în
procedura de achiziție publică prin care s-a atribuit contractul de servicii
din 17 martie 2012 „Asistență tehnică pentru întocmirea Aplicației pentru Fondul
de Coeziune, a dosarelor de licitație pentru contractele de lucrări și servicii
și supervizarea lucrărilor pentru modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată
în județul Suceava” din cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii
de apă și apă uzată în județul Suceava „Cod SMIS XX.
Reclamanta a arătat că
în urma verificărilor efectuate, pârâtul a reținut greșit în sarcina sa, că în calitate
de autoritate contractantă, a solicitat în Fișa de date a achiziției criterii de
calificare și selecție restrictive prin impunerea dovedirii experienței printr-un
număr minim de contracte și impunerea ca aceste contrate să fi fost derulate în
state membre UE, deși aceste criterii au fost în concordanță cu obiectul contractului
care urma să fie atribuit.
Astfel, s-a învederat
că, interpretarea cerințelor din procedura de atribuire ca fiind sau nu restrictive
se poate face numai raportat la dispozițiile art. 178 și 179 din O.U.G. nr. 34/2006,
care permit autorității contractante să solicite îndeplinirea unor cerințe minime
de către ofertanți, care să confere siguranța îndeplinirii obiectivelor contractului,
cum sunt cele referitoare la capacitatea profesională și tehnică, în strânsă legătură
cu valoarea și complexitatea contractului.
Reclamanta a solicitat
anularea actelor întocmite de pârât și pentru încălcarea principiului proporționalității
reglementat în art. 2 lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66 /2011, deoarece procentul
de 25% de corecție financiară din valoarea fără TVA a contractului este exagerat
de mare și nu este proporțional cu pretinsele nereguli constatate, care reprezintă
o interpretare subiectivă a legislației de către organele de control.
Soluția instanței de
fond
Curtea de Apel Suceava,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțat sentința
nr. 353 din 31 octombrie 2012, prin care a respins ca nefondată acțiunea formulată
de reclamantă.
Instanța de fond a constatat
legalitatea actelor întocmite de pârât, cu motivarea că, reclamanta, în calitate
de autoritate contractantă, a impus criterii restrictive participanților la procedura
de achiziție publică prin fișa de date a achiziției , pentru următoarele considerente:
- instituirea obligației
de a dovedi implementarea și finalizarea a două contracte de asistență tehnică pentru
întocmirea aplicației în vedere accesării fondurilor europene este deja un criteriu
restrictiv, pentru că împiedică accesul la aceste contracte a unor operatori economici
importanți, cu personal competitiv și experiență în alte domenii, prezumând abuziv
că un operator economic nou nu poate să facă față într-un asemenea proiect, ignorând
realitatea că experiența este în final a oamenilor care activează în cadrul firmei
și nu a firmei însăși și că, fiecare firmă a fost la început lipsită de experiență
în materia accesării fondurilor europene;
- obligația referitoare
la dovedirea experienței anterioare este dublată de o experiență referitoare la
finalizarea unor contracte și, mai mult decât atât, într-un anumit interval anterior,
prezumând, în mod abuziv, că trecerea unei perioade de timp mai mare anulează experiența
dobândită;
- obligația ca acele contracte
prezentate să fie de o valoare foarte importantă, prezumând din nou excesiv că experiența
în executarea unor asemenea contracte este legată de valoarea lor, iar nu de cunoașterea
și respectarea procedurilor.
Apărarea reclamantei că
impunerea unor criterii restrictive s-a datorat naturii și valorii contractului
a fost respinsă față de dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006,
care prevăd că, atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația
economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea
contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest
sens o notă justificativă care să se atașeze la dosarul achiziției, ceea ce în cauză
nu s-a realizat.
Apărarea reclamantei că
interdicția impunerii unor criterii restrictive presupune producerea unui rezultat
a fost de asemenea respinsă, reținându-se că din reglementarea dispozițiilor
art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că este necesar un examen abstract
al criteriilor restrictive de selecție, fără a fi obligatoriu un efect concret,
în sensul obstrucționării participării unui/unor persoane interesate la procedura
de achiziție publică.
Instanța de fond a înlăturat
și critica prin care s-a invocat încălcarea principiului proporționalității în dozarea
procentului de corecție, având în vedere că, pentru încălcarea dispozițiilor
art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, corecția minimă este de 25%, care poate
fi majorată la 100%, ceea ce exclude dreptul de apreciere, în sensul diminuării
corecției.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta SC A. SA Suceava, solicitând ca, în baza dispozițiilor
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată în tot hotărârea atacată, în sensul
admiterii acțiunii și anulării notei de constatare a neregulilor și de stabilire
a corecțiilor financiare din 3 iulie 2012, a notificării beneficiarului cu privire
la debit din 3 iulie 2012 și a deciziei nr. 136432 din 25 iulie 2012 privind soluționarea
contestației prealabile la nota de constatare din 3 iulie 2012.
Recurenta a susținut că
instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și
a menținut ca fiind legale actele administrative atacate , considerând fără temei
că ambele criterii impuse participanților la procedura de achiziție publică prin
fișa de date a achiziției constituie criterii de calificare și de selecție restrictive.
Cu referire expresă la
dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta a învederat că,
ambele criterii au fost impuse în raport cu natura și complexitatea contractului,
iar o eventuală restricționare nu s-a materializat într-un act sau fapt concret
care să fie identificat în nota de constatare.
Astfel, s-a arătat că,
la stabilirea criteriilor de calificare și selecție au fost avute în vedere dispozițiile
art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora s-au impus criterii raportate la
exigențele și la complexitatea contractului, dat fiind că asistența tehnică și întocmirea
documentației de atribuire, precum și supervizarea lucrărilor se referă la un proiect
în valoare de 494.775.458 RON, fără TVA, respectiv 119.989.198 euro, finanțat de
Uniunea Europeană și care presupune modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată
din mai multe localități ale județului.
Din acest motiv, recurenta,
în calitate de autoritate contractantă,a considerat necesar ca un criteriu de calificare
și selecție să fie finalizarea a cel puțin două contracte de asistență tehnică în
ultimii 3 ani și a unui contract de supervizare de lucrări cel puțin echivalentul
în RON a 1.000.000 euro.
De asemenea, s-a considerat
necesară cerința privind experiența liderului de echipă (experiență internațională
în cel puțin 3 proiecte în domeniul managementului resurselor de apă/tehnologiilor
de epurare a apei uzate dezvoltate în statele membre din Uniunea Europeană și minimum
5 ani experiență demonstrată prin implicarea în proiecte care au avut ca scop aplicarea
legislației U.E. de mediu și în domeniul calității apelor: Directiva – cadru a apei,
DEAUU, Directiva privind apele subterane 2006/118, Directivele privind apa potabilă.
Raportat la același text
de lege, s-a arătat că nu a fost dovedită nici condiția privind existența unei restricționări,
care ar fi trebuit să se materializeze într-un act sau fapt concret, pe care organul
emitent trebuia să-l identifice și să-l precizeze în nota de constatare.
În acest sens, s-a precizat
că, deși există mecanismul juridic al contestației pentru eliminarea unor cerințe
restrictive din documentația de atribuire , nici un agent economic nu a uzitat de
acest procedeu, ceea ce confirmă că nu au existat situații sau cazuri de restrângere
a dreptului de a participa la procedura de achiziție.
Față de reglementarea
cuprinsă în art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data
lansării documentației de achiziții publice – 24 octombrie 2009, recurenta a arătat
că legiuitorul nu a indicat în mod concret care sunt criteriile permise și nefiind
restricții expres prevăzute de lege, nu a existat nici o interpretare unitară a
dispozițiilor legale în materie, ceea ce a impus adoptarea Ordinului nr. 509/2011
al ANRMAP, prin care au fost exemplificate cerințele restrictive referitoare la
capacitatea financiară, tehnică și profesională a participanților la procedura de
achiziție publică.
În concluzie, recurenta
a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare că, așa-zisa impunere de
cerințe de selecție restrictive nu este o măsură fără remediu și s-a limitat să
facă o analiză sumară a caracterului restrictiv al cerințelor incluse în documentația
procedurii de achiziție, fără să analizeze în mod concret dacă s-a produs sau nu
o îngrădire a dreptului de participare la procedură.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările
dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Prin nota de constatare
a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 3 iulie 2012, menținută
prin decizia nr. 136432 din 25 iulie 2012, Ministerul Mediului și Pădurilor – Direcția
Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial de Mediu a reținut
că recurenta SC A. SA Suceava a atribuit contractul de servicii din 17 martie 2010
cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achizițiilor publice
și anume, introducerea în documentația de atribuire a unor cerințe de calificare
și selecție restrictive, care nu au fost justificate în nota justificativă privind
alegerea criteriilor de calificare și selecție, fiind menționate doar în fișa de
selecție a achiziției.
Prin actele administrative
întocmite de ministerul intimat s-a constatat că recurenta, în calitate de autoritate
contractantă, a solicitat în Fișa de date a achiziției următoarele criterii de calificare
restrictive, fără ca acestea să fi fost justificate în notele justificative întocmite:
- dovada finalizării în
ultimii 3 ani a cel puțin 2 contracte de asistență tehnică pentru întocmirea aplicației
pentru accesarea fondurilor europene și a aplicației pentru accesarea fondurilor
europene și a dosarelor de licitație pentru contractele de lucrări și servicii și
cel puțin 1 contract de supervizare a lucrărilor pentru infrastructura de apă și
apă uzată (CPV – uri similare cu CPV – urile acestui contract), fiecare dintre acestea
în valoare de cel puțin echivalentul în RON a 1.000.000 euro;
- experiență internațională
în cel puțin 3 proiecte în domeniul managementului resurselor de apă/tehnologiilor
de epurare a apei uzate dezvoltate în statele membre UE;
- minimum 5 ani experiență
demonstrată prin implicarea în proiecte care au avut drept scop aplicarea legislației
UE de mediu și în domeniul calității apelor (Directiva – cadru a apei, DEAUU, Directiva
privind apele subterane 2006/118, Directivele privind apa potabilă).
În conformitate cu prevederile
art. 1.7 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, pentru cazurile în care anumiți agenți
ar fi fost descurajați de a participa la licitație din cauza restricțiilor impuse
în fișa de date a achiziției, s-a aplicat o corecție financiară de 25%, reprezentând
5.064.186,50 RON din valoarea fără TVA (20.256.746 RON) a contractului de servicii
din 17 martie 2010.
Legalitatea actelor astfel
întocmite a fost corect stabilită de instanța de fond, întrucât cerințele solicitate
de către autoritatea contractantă au avut un caracter restrictiv, prin dezavantajul
creat operatorilor economici care nu aveau experiența solicitată prin Fișa de date
și cărora, din acest motiv, nu li s-a permis participarea la procedura de achiziție
publică.
Prin solicitarea unei
experiențe similare în minimum 2 sau 3 contracte finalizate, autoritatea contractantă
a denaturat sensul dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 925/2006, conform cărora, criteriile
de calificare și selecție au ca scop demonstrarea potențialului tehnic, financiar
și organizatoric al fiecărui operator economic, participant la procedură, potențial
care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul
și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul
în care oferta sa va fi declarată câștigătoare.
Organele de control au
apreciat deci în mod corect că, experiența într-un singur contract sau două contracte
asigura autoritatea contractantă de implementarea cu succes a contractului și permitea
demonstrarea potențialului tehnic, financiar și organizatoric al agentului economic
potențial ofertant.
De asemenea, s-a apreciat
în mod justificat ca având efect restrictiv și solicitarea ca cele trei contracte
să fi fost derulate în statele membre UE și aceasta cu atât mai mult cu cât, respectivele
cerințe nu au fost explicate prin întocmirea unei note justificative și nici nu
s-a precizat avantajul specific obținut de autoritatea contractantă prin impunerea
acestor cerințe minime.
Raportat la situația de
fapt concretă dovedită în cauză prin întreaga documentație întocmită pentru procedura
de achiziție publică, instanța de fond a constatat corect legalitatea actelor emise
de către ministerul intimat pentru încălcarea de recurentă a dispozițiilor art.
178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea
normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție
publică din O.U.G. nr. 34/2006.
Conform acestei reglementări,
autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura
de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe
minime de calificare, care:
a) nu prezintă relevanță
în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează
să fie atribuit;
b) sunt disproporționate
în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează
să fie atribuit;
Aceeași reglementare prevede
că, atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică
și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, autoritatea contractantă
trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă
justificativă care se atașează la dosarul achiziției.
În art. 9 din H.G.
nr. 925/2006 se prevede chiar că se prezumă caracterul disproporționat al cerințelor
minime de calificare în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție
publică ce urmează să fie atribuit, dacă se impune îndeplinirea unor condiții, cum
ar fi aceea ca suma valorilor/cantităților de produse furnizate/servicii prestate
și lucrări executate, incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de
către operatorul economic ca dovadă a experienței lui similare, să fie mai mare
decât valoarea/cantitatea de produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/prestate/executate
în baza contractului ce urmează să fie atribuit.
Interpretând corect aceste
prevederi legale și analizând în mod punctual criteriile de calificare și de selecție
impuse de către societatea recurentă, judecătorul fondului a stabilit judicios caracterul
restrictiv al cerințelor minime, care nu s-au justificat în raport cu natura, valoarea
și complexitatea contractului atribuit și aceasta, cu atât mai mult, cu cât la dosarul
cauzei nu s-a depus nota justificabilă prevăzută de lege ca o condiție obligatorie
în cazul impunerii unor cerințe minime de calificare referitoare la situația economică
și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională.
În deplină concordanță
cu dispozițiile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, s-a reținut că, într-adevăr autoritatea
contractantă deține prerogativa stabilirii criteriilor minime de calificare și selecție
în funcție de specificul contractului care urmează să fie atribuit, însă, acestea
nu trebuie să fie restrictive și să îngrădească accesul potențialilor ofertanți
la procedura de achiziție publică.
Recurenta nu a dovedit
îndeplinirea obligației de a respecta principiul proporționalității atunci când
a stabilit criterii de calificare și de selecție care nu au o legătură concretă
cu obiectul contractului atribuit și pentru care nu a întocmit nota justificativă,
care să explice necesitatea impunerii unor cerințe minime.
Judecătorul fondului a
respins de asemenea în mod întemeiat apărarea din acțiune prin care s-a invocat
faptul că nici un operator economic nu a contestat cerințele din documentația de
atribuire, reținând că, exercitarea căii de atac a contestației este un drept recunoscut
de art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006 în beneficiul operatorilor economici potențiali
ofertanți, iar renunțarea la valorificarea acestei drept nu este de natură să demonstreze
caracterul legal al cerințelor de calificare și de selecție impuse de către autoritatea
contractantă.
Din conținutul reglementării
cuprinse în art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 rezultă cu evidență că stabilirea
caracterului restrictiv al cerințelor impuse de autoritatea contractantă nu este
condiționată de existența unui efect concret, în sensul obstrucționării participării
unui/unor persoane interesate la procedura de achiziție publică.
În consecință, efectul
restrictiv al cerințelor minime impuse participanților la procedura de achiziție
publică nu trebuia să se materializeze într-un act sau fapt concret identificat
de echipa de control, cum fără temei a susținut societatea recurentă.
Apărările formulate în
recurs cu privire la reglementarea în concret a criteriilor de calificare și de
selecție numai prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Reglementarea
și Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 509/2011 vor fi respinse ca fiind lipsite
de relevanță în prezenta cauză, întrucât acest ordin a intrat în vigoare după data
la care a fost întocmită nota de constatare atacată de recurenta – reclamantă și
deci nu poate produce efecte retroactive.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs
ca nefondat.
Soluția instanței de
recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta
Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de SC A. SA Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC A. SA Suceava împotriva sentinței nr. 353 din 31 octombrie 2012 a Curții de
Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 iunie 2014.