AFFAIRE TARA LUNGA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

08.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété;Violation de l'article 14+P1-1 - Interdiction de la discrimination (article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE TARA LUNGA c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 26831/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 iulie 2008 DEFINIF 08/10/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 2 din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Țara Lungă c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 iunie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se găsește o sentință (n 26831/03) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, Traian Țara Lungă, a sesizat Curtea la data de 4 august 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 încheiat separat și combinat cu art. 14 din Convenție, reclamantul a declarat că are o încălcare specială a articolului 1 din Protocolul nr. 1. La 8 septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA L Acestea s-au născut în 1945 și își are reședința în Constanța. Până în 2000, reclamantul era ofițer de poliție și avea statut de militar. La 15 martie 2000, la cererea sa, acesta a fost repartizat armatei de rezervă și retras anticipat. La alocarea către rezervație, reclamantului i s-a acordat o alocație corespunzătoare celor 28 de solduri brute, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale militarilor. Potrivit acestui articol, alocația nu a fost impozabilă. În momentul în care a avut loc retribuția. În momentul în care Ministerul del' la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest fel, reclamantul a privat reclamantul de 59 893 880 lei românești (ROL). Reclamantul sesizează instanța de primă instanță din București cu privire la o acțiune împotriva Ministerului de Interne, la rambursarea impozitului perceput, pe care a considerat că a fost reținut în mod eronat în măsura în care legea 138/99 ar exonera de plata impozitului pe profit. El a solicitat, de asemenea, majorarea acestei sume pentru a ține seama de inflație. (10) Prin hotărârea din 11 noiembrie 2002, instanța a respins acțiunea reclamantului. Se consideră că, în momentul în care reclamantul fusese retras, ordonanța nr. 73/99 era în vigoare și, prin urmare, alocația era impozabilă. 11. Prin hotărârea definitivă din 26 februarie 2003, instanța de apel din București a respins acțiunea reclamantului. Instanța a considerat că: în temeiul articolului 6 litera (f) din ordonanța guvernului nr. 73/1999 și al principiului general conform căruia orice venit este impozitat, a fost pe bună dreptate că dreptul la plata de către reclamant a fost supus impozitului. II. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Driha c. România 29556/02, Hotărârea din 21 februarie 2008, § 10-17). ÎN JUST PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA 1 care se citește astfel Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. Curtea constată că nu există un motiv clar întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 15. Curtea constată că, în cauza Driha împotriva României 29556/02, Hotărârea din 21 februarie 2008, Comisia a abordat aceleași aspecte ca și cele ridicate în cazul de față. În cauza Driha menționată anterior, aceasta a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție. 16. Curtea consideră că Ön a furnizat nici un fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită. Õ Õ la fel de mult ca în cauza în cauză, Curtea consideră că reclamantul a fost titularul unui bun protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și faptul că impozitul la care a fost supus constituie o interferență care intră sub incidența reglementării utilizării bunurilor, în sensul celui de-al doilea paragraf al articolului menționat anterior. De asemenea, Comisia consideră că lingualitatea denunțată este în mod evident ilegală din punctul de vedere al dreptului intern și, prin urmare, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor reclamantului. O astfel de concluzie exclude posibilitatea de a verifica dacă celelalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 1 menționat anterior au fost respectate (cauza Driha menționată anterior, §§ 22-33). Prin urmare, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În plus, reclamantul se plânge că, având în vedere faptul că alți militari aflați în aceeași situație cu el au beneficiat de o alocație care nu face obiectul impozitului, a suferit o discriminare contrară articolului 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 18. Guvernul contestă această teză susținând că, în marea majoritate a cazurilor similare cu cele ale reclamantului, instanțele interne au reținut dreptul întemeiat al impozitării și că, în orice caz, reclamantul nu arată care ar fi temeiul presupusei discriminări. 19. Curtea arată că acest litigiu este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 20. Curtea nu a sesizat niciun motiv care ar putea aduce la sine concluzia la care a ajuns în cauza Driha (a se vedea §§ 34 discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția cazului în care există o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații comparabile (Wills c. Regatul Unit, nr. 36042/97, § 48, CEDO 2002-IV). În plus, lista pe care o conține art. 14 are caracter indicativ și nu limitativ (a se vedea Engel și alții c. Țările de Jos, Hotărârea din 8 iunie 1976, seria A n 22, p. 30, § 72 și Rasmussen c. Danemarca, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, seria A n 87, p. 13, § 34). 21. Curtea constată că, spre deosebire de solicitant, alți militari repartizați rezervei au beneficiat de această alocație fără să fie supuși impozitului. Or, Curtea nu găsește, în speță, niciun motiv de natură să justifice această discriminare. 22. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. III. ALTE GRIFS 23. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de caracterul presupus inechitabil al procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. 24. Curtea amintește că litigiul fiscal nu intră sub incidența drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în pofida efectelor patrimoniale pe care le are în mod necesar în ceea ce privește situația contribuabililor ( Ferrazzini Italia [GC], n 44775/98, §§ 21-30, CEDH 2001 VII). 25. Prin urmare, acest litigiu este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie să fie respins în conformitate cu art. IV din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 607 de noi lei românești (RON), reprezentând valoarea actualizată în funcție de rata de inflație a celor 5 989 RON reținute cu titlu de impozit, la care se adaugă 9 320 RON reprezentând dobânda legală, calculată în raport cu rata oficială a Băncii Naționale a României, adică un total de 25 927 RON. Reclamantul solicită, de asemenea, 5 000 EUR (EUR), pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul contestă aceste revendicări. 29. Având în vedere încălcările constatate la art. 1 din Protocolul 1 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din Convenție, Curtea apreciază, hotărând în echitate în conformitate cu prevederile articolului 41 din Convenție, că este necesar să se aloce reclamantului 3 700 EUR pentru prejudiciul material. 30. Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la o stare de incertitudine și de suferință pe care o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a o repara; Curtea consideră că suma de 1 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de solicitant; cheltuieli și cheltuieli de judecată 31; reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L 1 și combinat cu art. 14 din Convenție și inadmisibil pentru surplusul A spus că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul N la Convenția A spus că a existat o încălcare a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție A spus că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 700 EUR (trei mii șapte sute de euro), cu titlu de daune materiale și 1 000 EUR (mii de euro), cu titlu de prejudiciu moral, care trebuie convertit în lei românești, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 8 iulie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte