FIONAT v. MOLDOVA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 3934/05 de către Iurie FIONAT împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 iulie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 20 decembrie 2004, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Iurie Fionat, este un național moldovenesc născut în 1965 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Manole, un avocat care practică în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 iunie 2003, Curtea de District Centru a ordonat municipalității Chișinău să aloce cazare reclamantului și familiei sale, în conformitate cu cerințele legale. Nu a fost interzis niciun recurs și hotărârea a devenit finală 15 zile mai târziu. Departamentul de Execuție a Deciziilor Ministerului Justiției („Departamentul”) a stabilit mai multe termene pentru ca municipalitatea să respecte hotărârea, dar a rămas neexecut din cauza lipsei de cazare disponibilă. Reclamantul a situat un apartament în Chișinău care a fost vacant și a cerut Departamentului să pună în aplicare hotărârea prin confiscarea acelui apartament. La 8 august 2003 Departamentul a confiscat apartamentul și a interzis municipiul să se descarce în orice fel. De asemenea, a ordonat orașului să elibereze reclamantului cu un voucher de ocupare, obligat de lege să confirme ocuparea acestui apartament (bon de repartiție Potrivit reclamantului, el și familia sa s-au mutat în apartament cu acordul Departamentului. Nu este clar dacă el a primit, de asemenea, voucherul de ocupare din municipiu. După ce a mutat în apartament, reclamantul și familia sa a făcut unele activități de reparație. La 30 octombrie 2003, reclamantul a fost informat de procuror A. G. că la 20 de ani Octombrie 2003 aceasta din urmă a primit permisiunea municipiului de a reconstrui și a construi un apartament individual planificat în locația în care a locuit reclamantul. După refuzul reclamantului de a șterge apartamentul, el și familia sa au fost îndepărtați forțat la 3 noiembrie 2003 de Centrul pentru Combaterea Crimei Economice și Corupției („CCECC”). Reclamantul s-a plâns la Procuratura Generală că au fost luate acțiuni ilegale împotriva familiei sale, dar plângerea sa a fost respinsă de când alocarea apartamentului contestat procurorului A. a început „să urmeze cererea Procurorului General din 15 aprilie 2004 de a acorda permisiunea A. de a planifica și de a construi noi cazare”. Reclamantul nu a contestat această decizie în instanță. La 3 decembrie 2003, Departamentul a anulat ordinul său din 8 august 2003 pentru confiscarea apartamentului. La cererea reclamantului, care a localizat un alt apartament vacant în Chișinău, departamentul l-a confiscat cu ordinul din 28 aprilie 2004. De asemenea, a ordonat orașului să elibereze reclamantului cu voucherul de ocupare pentru apartament. La 7 iulie 2004, municipiul a informat Departamentul și reclamantul că apartamentul în cauză de noua ordine de criză nu era proprietatea lui și, în plus, nu era potrivit pentru a trăi în timp ce a fost deteriorat. Prin urmare, nu putea fi alocat reclamantului. Cererea repetată a reclamantului de alocare a apartamentului deteriorat a fost refuzată din aceleași motive. Hotărârea din 30 iunie 2003 a fost pusă în aplicare la 13 octombrie 2005. 2. Reclamantul a susținut, de asemenea, că această nerespectare și-a încălcat dreptul de protecție a proprietăților garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. DIRECția La 29 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei propune să plătească suma de 2.000 (2 mii) de euro către dl Iurie Fionat, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 30 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, I. Manole, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, observă că Guvernul Moldovei este dispus să plătească suma de 2000 (2 mii) euro domnului Iurie Fionat, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 3934/05

by Iurie FIONAT

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8

July 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 December 2004,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Iurie Fionat, is a Moldovan national who was born in 1965 and lives in Chisinau. He was represented before the Court by Mr

I.

Manole, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 30 June 2003 the Centru District Court ordered the Chișinău municipality to allocate accommodation to the applicant and his family, in accordance with legal requirements. No appeal was lodged and the judgment became final 15 days later.

The Decisions Enforcement Department of the Ministry of Justice (“the Department”) set several time-limits for the municipality to comply with the judgment, but it remained unenforced owing to a lack of available accommodation.

The applicant located an apartment in Chișinău which was vacant and asked the Department to enforce the judgment by seizing that apartment. On 8

August

2003 the Department seized the apartment and prohibited the municipality from disposing of it in any way. It also ordered the municipality to issue the applicant with an occupancy voucher, required by law to confirm his occupancy of the apartment (

bon de repartiție

).

According to the applicant, he and his family moved into the apartment with the agreement of the Department. It is unclear whether he also received the occupancy voucher from the municipality. After moving into the apartment, the applicant and his family did some repair work.

On 30 October 2003 the applicant was informed by prosecutor A. G. that on 20

October 2003 the latter had been given permission by the municipality to reconstruct and build an individually planned apartment on the premises in which the applicant lived.

Following the applicant’s refusal to vacate the apartment, he and his family were forcibly removed on 3 November 2003 by the Centre for Fighting Economic Crime and Corruption (“the CFECC”).

The applicant complained to the Prosecutor General’s Office that unlawful actions had been taken against his family, but his complaint was dismissed since the allocation of the disputed apartment to prosecutor A. G. had begun “following the Prosecutor General’s request of 15 April 2004 that permission be given to A. G. to plan and build new accommodation”. The applicant did not challenge that decision in court.

On 3 December 2003 the Department annulled its order of 8 August 2003 for the seizure of the apartment.

On a request by the applicant, who had located another vacant apartment in Chișinău, the department seized it by an order of 28 April 2004. It also ordered the municipality to issue the applicant with the occupancy voucher for the apartment.

On 7 July 2004 the municipality informed the Department and the applicant that the apartment concerned by the new seizure order was not its property and was, moreover, not suitable for living in as it was damaged. It could not, therefore, be allocated to the applicant.

The applicant’s repeated request to be allocated the damaged apartment was refused for the same reasons.

The judgment of 30 June 2003 was enforced on 13 October 2005.

COMPLAINTS

THE LAW

On 29 January 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay the sum of 2,000 (two thousand) euros to Mr

Iurie Fionat with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 30 January 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, I. Manole, the applicant’s representative in the above case, note that the Government of Moldova are prepared to pay the sum of 2,000 (two thousand) euros to Mr

Iurie Fionat with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

I accept the proposal and waive any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President