ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 622/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/44/2016 la data de 3 octombrie 2016, petenta A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/173/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud. Prin sentința civilă nr. 160/F din 09.11.2016 Curtea de Apel Galați a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare. Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2016, petenta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a), b), c), d) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și a dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., în ce privește sintagma „cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei”.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis în parte cererea formulată de petenta A., a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 și a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a), c), d) din O.U.G. nr. 80/2013, reținând în motivarea acestei soluții că aceste dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A. Prin cererea de recurs recurenta susține că este nelegală încheierea din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a), c), d) din O.U.G.
nr. 80/2013, întrucât cererea de strămutare are caracter incidental, astfel că este nejustificată obligația de plată a taxei judiciare de timbru, atâta timp cât aceasta este achitată la declanșarea procesului de fond. Așa fiind, recurenta consideră că încheierea împotriva căreia a declarat recurs este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 24, art. 56 alin. (2) și (3) din Constituție, precum și a dreptului la apărare și la un proces echitabil. Recurenta nu a indicat care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 noiembrie 2016. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 15 februarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este admisibil. Completul de filtru C4, la data de 16 februarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.
civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au exprimat punct de vedere asupra raportului. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 30 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.
civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe fiind nulitatea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din același cod. Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Aceeași sancțiune intervine și în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc.
civ., respectiv atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. În cuprinsul cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la împrejurarea că instanța a dispus obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de strămutare formulată, fără să formuleze critici care să aibă legătură cu încheierea recurată.
Astfel, recurenta nu a arătat care sunt argumentele pentru care consideră că nu este legală soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a), c), d) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la motivarea dată de instanță acestei soluții, respectiv că aceste dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Anulează recursul declarat de A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, pronunțată în Dosar nr. x/44/2016. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.