ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2017

Decizia nr. 622/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/44/2016 la data de 3 octombrie

2016,

petenta

A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/173/2015

aflat pe rolul Judecătoriei Adjud.

Prin sentința

civilă nr. 160/F din 09.11.2016 Curtea de Apel Galați a anulat, ca netimbrată,

cererea de strămutare.

Prin cererea înregistrată

la data de 25 octombrie 2016, petenta A. a invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 9 lit. a), b), c), d) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și

a dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., în ce privește sintagma

„cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei”.

Prin încheierea

din 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis

în parte cererea formulată de petenta A., a dispus sesizarea Curții Constituționale

cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 și a respins, ca inadmisibilă, cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 9 lit. a), c), d) din O.U.G. nr. 80/2013, reținând

în motivarea acestei soluții că aceste dispoziții legale nu au legătură

cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petenta A.

Prin cererea de

recurs recurenta susține că este nelegală încheierea din 2 noiembrie

2016 a Curții de Apel Galați, prin care i s-a respins, ca inadmisibilă,

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a), c), d) din O.U.G.

nr. 80/2013, întrucât cererea de strămutare are caracter incidental, astfel

că este nejustificată obligația de plată a taxei judiciare de

timbru, atâta timp cât aceasta este achitată la declanșarea procesului

de fond. Așa fiind, recurenta consideră că încheierea împotriva căreia

a declarat recurs este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 24, art. 56 alin. (2) și (3) din Constituție, precum și a dreptului

la apărare și la un proces echitabil.

Recurenta nu a

indicat care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

este incident în cauză.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, la data de 23 noiembrie 2016.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 15 februarie 2017, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

apreciindu-se că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale este admisibil.

Completul de filtru

C4, la data de 16 februarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile

să își exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului a fost comunicat părților, care nu au exprimat punct de vedere

asupra raportului.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 30 martie 2017, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția

nulității recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care

succed:

Conform art. 486

alin. (1)

lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat, sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe fiind

nulitatea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din același

cod.

Recursul se motivează,

conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs,

iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se

referă la motivele de ordine publică.

Aceeași sancțiune

intervine și în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv

atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute

de art. 488.

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor

anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate,

limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea

unei hotărâri.

În cuprinsul cererii

de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurenta își exprimă nemulțumirea

cu privire la împrejurarea că instanța a dispus obligarea sa la plata

taxei judiciare de timbru aferentă cererii de strămutare formulată,

fără să formuleze critici care să aibă legătură

cu încheierea recurată.

Astfel, recurenta

nu a arătat care sunt argumentele pentru care consideră că nu este

legală soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare

a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 9 lit. a), c), d) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la

motivarea dată de instanță acestei soluții, respectiv că

aceste dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Or, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor

anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate,

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea

unei hotărâri.

Așa fiind,

cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul

încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de

ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută

într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv

aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2016 a Curții

de Apel Galați, secția I civilă, pronunțată în Dosar

nr. x/44/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2017.