ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 493/A/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 noiembrie 2015, condamnata A. a solicitat „îndreptarea erorii materiale” strecurate în Decizia penală nr. 228/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2014

În motivarea cererii sale condamnata a arătat, în esență, faptul că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa comiterea unui prejudiciu de 18.373,21 lei întrucât a fost trimisă în judecată și condamnată pentru infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită nu și pentru comiterea infracțiunii de contrabandă.

A menționat că se află în aceiași situație cu un alt inculpat din cauza respectivă - numita B. - căreia nu i s-a reținut producerea vreunui prejudiciu.

Cererea a fost repartizată pentru soluționare completului investit inițial cu Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei curți de Casație și Justiție - completul nr. 5.

Întrucât instanța nu este ținută de calificarea dată de parte cererii sale ci trebuie să aibă în vedere natura cererii în raport cu ceea ce partea solicită efectiv, s-a solicitat Dosarul de fond nr. x/59/2011* al Curții de Apel Timișoara.

Ulterior primirii dosarului de fond, apreciind că ceea ce se invocă este de fapt o nelămurire privitoare la dispozitivul hotărârii instanței de apel, cererea a fost calificată ca și contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) fiind înregistrată ca atare și reținută pentru soluționare.

Analizând contestația la executare formulată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că este întemeiată.

Astfel, prin secția penală nr. 37/PI din 31 ianuarie 2014 inculpata A. a fost condamnată la pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen. și;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33, 34 C. pen. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.

Totodată, pentru actul material din data de 22 octombrie 2010, s-a dispus confiscarea de la inculpata A. în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., a sumei de 18.373,21 lei reprezentând contravaloarea în lei a țigaretelor.

În esență, prima instanță a reținut că, împreună cu alți lucrători vamali și polițiști de frontieră de la punctul vamal Foeni, a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv neîndeplinirea obligațiilor legale privind stoparea contrabandei cu țigări, în schimbul primirii unor sume de bani.

Prin Decizia penală nr. nr. 228 din 19 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2014 s-au admis apelurile declarate de mai mulți inculpați - printre care și contestatoarea A. dar și de către Agenția Națională pentru Administrație Fiscală prin

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamală Timișoara (în prezent Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara)

- s-a desființat în parte sentința, s-a înlăturat confiscarea iar inculpata a fost obligată să plătească către partea civilă

suma totală de 18.373 lei din care 13.782 lei obligații bugetare (tv - accize - tva) și 4.591 lei valoarea în vamă a 1.200 pachete țigarete precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere,) calculate începând cu data de 22 octombrie 2010 și până la data plății.

Analizând însă atât rechizitoriul cât și hotărârea pronunțată de instanța de fond dar și cea pronunțată de instanța de apel se constată că obligarea la plata sumei respective s-a făcut în mod eronat întrucât, pentru actul material din 22 octombrie 2010 inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru o infracțiune cu prejudiciu material iar suma respectivă reprezenta c/valoarea în vamă a țigărilor trecute prin vamă în ziua respectivă de către contrabandiștii de la care s-a reținut că inculpata - alături de alți colegi ai săi - a primit mită.

Fiind vorba așadar numai de infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat și luare de mită - infracțiuni de pericol - inculpata nu trebuie să plătească acea sumă de bani.

Înalta Curte apreciază așadar că în speță este vorba într-adevăr de o nelămurire întrucât, pe de o parte, infracțiunile pentru care a fost condamnată contestatoarea nu sunt infracțiuni de prejudiciu iar pe de altă parte pentru infracțiunea de contrabandă din data respectivă din punctul de trecere a frontierei Foeni cauza a fost disjunsă urmând a se face cercetări cu privire la contrabandiștii respectivi.

Față de aceste considerente, având în vedere disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se va admite contestația la executare și se va înlătura nelămurirea în sensul înlăturării obligării inculpatei de la plata sumei respective.

Văzând și disp. art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 19 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.

Înlătură nelămurirea cu privire la hotărârea contestată, în ceea ce o privește pe contestatoarea A. și în consecință:

Dispune înlăturarea obligării acesteia la plata sumei

totale de 18.373 lei din care 13.782 lei reprezentând obligații bugetare (tv - accize - tva) și 4.591 lei valoarea în vamă a 1.200 pachete țigarete precum și accesoriile (dobânzi și penalități de întârziere,) calculate începând cu data de 22 octombrie   2010 și până la data plății.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2016.