ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2015

Decizia nr. 37/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii deduse judecății;

Prin cțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. a Municipiului București, a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 16.600 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației de creștere a copilului.

Hotărârile pronunțate în cauză;

Prin sentința civilă nr. 8468 din data de 16 octombrie 2012 Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sociale, a declinat competența de souționare a acuzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București reținând că indemnizația pentru creșterea copilului se acordă de la bugetul de stat și că judecătoriile au plenitudine de competență.

Cauza a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 19 decembrie 2012, iar prin sentința civilă nr. 8602 din 15 aprilie 2013, Judecătoria sectorului 1 București, la rândul său, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, apreciind ca este vorba despre un refuz de a plati indemnizatia și invocând dispozitiile O.U.G. nr. 148/2005.

Totodata, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a inaintat dosarul la Curtea de Apel Bucuresti, în vederea solutionarii acestuia.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3630 din 20 noiembrie 2013, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorri sectoului 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, istanța a constatat că analizând prevederile legale incidente și considerentele instanțelor aflate în conflict de competentă, că acțiunea formulată de reclamantă nu vizează refuzul pârâtei de a plăti îndemnizația pentru creșterea copilului, ci obligarea acesteia la plata contravalorii acestei indemnizatii, cu titlu de despagubire.

Dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005 au în vedere fie ipoteza în care se contestă în contencios administrativ decizia prin care s-a stabilit aceasta îndemnizație, fie refuzul de a emite decizia și de a plati aceasta indemnizație.

Or, în cazul de fata, acțiunea are ca obiect plata contravalorii îndemnizației pentru cel de-al doilea copil născut în urma unei sarcini gemenale în anul 2006, invocandu-se discriminarea, întrucat îndemnizația a fost platită doar pentru unul dintre cei doi copii gemeni.

Prin urmare, natura juridică a acestei acțiuni este aceea de acțiune de drept comun în despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin plata indemnizației doar pentru unul dintre cei doi copii gemeni, nefiind incidente prevederile O.U.G. nr. 148/2005.

Raportat la obiectul actiunii si la argumentele prezentate de reclamanta în susținere, rezultă că nu suntem în prezenta unui litigiu de contencios administrativ ci a unei acțiuni în pretenții care atrage competența de soluționare în prima instanță a judecatoriei, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Din aceste considerente, instanța a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, în a carei raza teritorială are sediul institutia pârâtă.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. care a solicitat admiterea recursului, și stabilirea competenței de soluționare a acuzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sociale.

Apărarea intimatei-pârâte;

Intimata - pârâtă B. a Municipiului București, a formulat întâmpinare, prin care a achiesat la concluziile recurenti reclamabte în sesnul admiterui prezentukui recurs și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sociale.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Înainte de a analiza motivele de recurs formulate, examinând cu prioritate excepția invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea intimatei-pârâte la plata unei sume de bani cuvenită recurentei reclamante cu titlu de despăgubiri, pentru cel de al doilea copil născut în urma unei sarcini germenale.

Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului au fost modificate dispozițiile articolului menționat.

Asadar, reclamanta, prin petitul acțiunii introductive, contestă în fapt refuzul pârâtei de a plăti indemnizația și pentru cel de-al doilea copil, iar cererea introductivă de instanță a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005 care stabilesc o competență materială specială în favoarea instanțelor de contencios administrativ pentru a supune cenzurii instanței de judecată modalitatea de aplicare a dispozițiilor materiale ale actului normativ special referitor la susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Văzând și dispozițiile art. 9 alin. (5) din O.U.G. 148/2005 care prevăd că, contestațiile formulate împotriva deciziei emise de Direcția de muncă, solidaritate socială și familie a municipiului București se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, este de remarcat că acestea stabilisc o competență materială specială în materia drepturilor născute din dispozițiile speciale precitate.

De altfel, și prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative prevăd că - litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel

.

Așadar, reglementarea acestui drept a fost realizată prin dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005, dispoziții care, statuează și care este instanța competentă să soluționeze litigiile născute într-o asemenea materie.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere temeiul de drept invocat de reclamantă, precum și calitatea pârâtei, aceea de autoritate publică, competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 fiind a instanței de contencios administrativ, iar raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul este instanța competentă.

Așa cum corect a reținut Judecătoria sectorului 1 București, fundamentarea în drept a pretențiilor deduse judecății trebuie analizată din perspectiva raporturilor de drept material în baza cărora părțile înțeleg să invoce în fața instanței existența anumitor drepturi, ori și din această perspectivă caracterul de litigiu ce trebuie circumscris sferei contenciosului administrativ apare ca fiind incontestabil.

Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în vigoare la data judecării prezentei cauze, modificarea sau casarea unui hotărâri se poate cerere „

când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe”.

Pe cale de consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3630 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.