ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2017

Decizia nr. 938/2017

Asupra

contestației la executare

de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1640 din 15 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/99/2010*, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 121 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost casată decizia recurată și în parte sentința penală nr. 575 din 21 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalului Iași în Dosarul nr. x/99/2010* și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 10 (zece) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., aplicate inculpatului A., cunoscut cu antecedente penale, în pedepsele componente de: 10 (zece) ani închisoare; 7 (șapte) ani închisoare; 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, și pedeapsa complementară de 4 (patru) ani a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului după cum urmează:

- de la 10 (zece) ani închisoare la 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen.;

- de la 7 (șapte) ani închisoare la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) lit. e) C. pen., pe o durată de 4 ani, pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o unică infracțiune, cea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

A fost condamnat inculpatul

A., cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare;

În baza art. 33 lit. a), lit. b); art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele mai sus-menționate, de 12 (doisprezece) ani închisoare, 9 (nouă) ani închisoare, 1 (un) an închisoare și pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de câte 4 ani, urmând ca inculpatul A. sa execute pedeapsa principală rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală de executat de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului A., durata reținerii preventive din data de 28 mai 2010.

S-a constatat că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei menționate a formulat contestație la executare condamnatul A., aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 18 septembrie 2017.

În motivarea contestației la executare,

contestatorul condamnat a invocat ca temei al contestației la executare dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prevăd că se poate face contestație la executare „când se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”. În conținutul acesteia a arătat că a fost condamnat prin decizia din recurs și pentru infracțiunea de tâlhărie la pedeapsa de 5 ani închisoare, deși această infracțiune nu există în cuprinsul

sentinței penale nr. 575 din 21 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași și a Deciziei penale nr. 121 din 12 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/99/2010*.

Ulterior investirii instanței cu prezenta contestație la executare, condamnatul a precizat, printr-o cerere înaintată la dosar la data de 26 septembrie 2017, că nu a formulat și nu menține cererea formulată în cauză.

Înalta Curte, în raport cu conținutul cererii înaintate de contestatorul A., prin care acesta precizează că nu își însușește contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 18 septembrie 2017, urmează a lua act de manifestarea sa de voință.

Având în vedere că din actele dosarului se constată că cererea inițială cu care a investit instanța a fost semnată personal de contestator, fiind depusă de acesta prin intermediul poștei, din cadrul penitenciarului, Înalta Curte apreciază că manifestarea de voință a condamnatului A. reprezintă, în realitate, o retragere a contestației la executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va

lua act de retragerea contestației la executare

formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 1640 din 15 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2010*.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 1640 din 15 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2010*.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,

9 octombrie 2017.