ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2016

Decizia nr. 2422/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Slatina, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. - D.G.C.S.N.F.E., a solicitat în principal anularea Deciziei din 24 octombrie 2013 a M.D.R.A.P. și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14 august 2013 și exonerarea de la plata creanței bugetare stabilite în sarcina UAT Municipiul Slatina, iar în subsidiar diminuarea corecției financiare de 10% pentru Contractul de lucrări din 17 octombrie 2012.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 2.110 din 2 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. - D.G.C.S.N.F.E.

A anulat Decizia din 24 octombrie 2013 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14 august 2013, emise de pârât.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 2.110 din 2 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.D.R.A.P. - D.G.C.S.N.F.E., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea acestuia s-au reiterat aspectele cuprinse în conținutul deciziei și notei de constatare contestate în sensul că din verificarea procedurii de atribuire, s-a constatat faptul că au fost încălcate normativele legale în materia achizițiilor publice, respectiv Autoritatea Contractantă a impus cerințe minime restrictive prin fișa de date a achiziției, fiind încălcate astfel prevederile art. 178 alin. (2) și art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data inițierii procedurii de achiziție publică.

Astfel, în cadrul fișei de date a achiziției, la secțiunea III.2.2 - "Capacitatea economică și financiară" - Informații și/sau niveluri minime necesare pentru evaluarea respectării cerințelor menționate, se precizează următoarele:

"Operatorul economic are obligația de a da o declarație pe proprie răspundere precum că, în cazul în care va fi desemnat câștigător al procedurii de achiziție publică, va încheia înainte de semnarea contractului o asigurare ce va cuprinde toate riscurile ce ar putea apare privind lucrările executate, utilajele, instalațiile de lucru, echipamentele, materialele pe stoc, personalul propriu și reprezentanții împuterniciți să verifice, să testeze sau să recepționeze lucrările, precum și daunele sau prejudiciile aduse către terțe persoane fizice sau juridice.

Asigurarea se va încheia pentru toată durata de valabilitate a contractului, cu o agenție de asigurare.

Contravaloarea primelor de asigurare va fi suportată de către ofertant din capitolul "cheltuieli indirecte".

În cazul în care operatorul economic nu încheie și nu prezintă polița de asigurare, încheiată cerințelor de mai sus, contractul se va atribui următorului clasat, conform art. 204 parag. V din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul unei asocieri, fiecare asociat este obligat să prezinte această declarație".

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Conform art. 185 alin. (1) din același act normativ, "Demonstrarea situației economice și financiare se realizează, după caz, prin prezentarea unuia sau mai multor documente relevante, cum ar fi: a) declarații bancare corespunzătoare sau, după caz, dovezi privind asigurarea riscului profesional;".

În prezenta situație, diferența este între cele două noțiuni în discuție, respectiv asigurarea pentru accidente de muncă/boli profesionale și asigurarea de risc pentru absolut toate situațiile care ar putea apărea în cadrul executării contractului.

II. Analiza cererii de recurs

Instanța de fond și-a motivat admiterea acțiunii reclamantului și anularea Deciziei nr. 237 din 24 octombrie 2013, precum și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare din 14 august 2013 emise de pârâta-recurentă pe aceea că cerința depunerii declarației pe proprie răspundere sus-menționate nu este o cerință restrictivă. Aceasta întrucât, asigurarea de riscuri la care se obligă câștigătorul licitației are un caracter complex - aceasta nu constituie exclusiv o asigurare de răspundere civilă, ci și o asigurare de bunuri și persoane, al cărei scop îl constituie diminuarea riscului neexecutării contractului de achiziție publică de către ofertant, datorită survenirii unor evenimente neprevăzute. În mod evident, această asigurare nu se referă la calitatea lucrărilor și, ca urmare, nu se confundă cu garanția de bună execuție.

Faptul că legea nu reglementează o asigurare de răspundere civilă obligatorie în materia construcțiilor nu constituie un argument în favoarea caracterului restrictiv al cerinței, ci demonstrează utilitatea acesteia în absența unei obligații legale de încheiere a asigurării și în raport de caracterul activităților desfășurate în domeniul construcțiilor, cerința impusă este, în opinia Curții, întrutotul justificată.

Pe de altă parte, instituirea prin lege a unui sistem de asigurare pentru accidente de muncă nu exclude contractarea unei asigurări suplimentare în beneficiul operatorului economic, care să acopere alte riscuri legate de personal și să faciliteze continuarea activității în eventualitatea producerii evenimentelor respective.

Curtea de Apel a avut în vedere și împrejurarea că cerința considerată restrictivă era prevăzută în modelul de contract de lucrări propus de A.N.R.M.A.P. spre dezbatere.

Susținerile recurentei precum că asigurarea de risc pentru toate situațiile care ar fi apărut în cadrul executării contractului ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire a contractului nu a fost în mod real motivată în concret.

Faptul că legea nu impune în mod expres o atare asigurare nu înseamnă că aceasta ar fi prohibită de norme.

Că este sugerată încheierea respectivei asigurări rezultă din însuși modelul de contract de lucrări propus de A.N.R.M.A.P. Evident, acest model nu era obligatoriu, însă în condițiile birocratice excesive, pe care se apreciază a nu mai fi nevoie a le documenta în vreo speță particulară, îndeplinirea tuturor cerințelor de formă avansate de o autoritate publică apare ca obligatorie pentru orice persoană ori instituție ce aplică la obținerea unei finanțări în sensul speței.

În aceste condiții motivele de recurs trimițând la contractul ce ar fi fost validat de A.N.R.M.A.P., aspect nereținut în sentința contestată, nu au a fi analizate.

Revenind la aprecierea ca restrictivă a cerinței asigurării de risc din întreg cuprinsul cererii de recurs nu rezultă și în ce ar fi constat caracterul nelegal al acesteia.

Acceptând, conform motivării cererii de recurs faptul că o atare răspundere civilă, pentru activitatea de construcții "nu este obligatorie", însă, pe cale de consecință, nici prohibită, s-a argumentat faptul că, deși autoritatea contractantă putea impune astfel de limitări, ea nu le-a motivat prin Nota justificativă din 23 martie 2012.

A solicita însă "detalierea temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerințe", apare iarăși ca un exces birocratic, fiind superfluu a trimite la multiplele situații când lucrări de gen nu au fost finalizate, cumulat cu pierderea fondurilor destinate, pentru că operatorii din domeniul construcțiilor nu și-au îndeplinit obligațiile devenind totodată și insolvenți.

Și, astfel, o cerință care conducea la facilitarea realizării lucrărilor contractate a devenit printr-un exces de birocrație și interpretare limitată a legislației - art. 178 alin. (2), art. 185 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 din H.G. nr. 925/2006, H.G. nr. 759/2007- o critică a acesteia, urmată de sancționarea impunerii respectivei condiții.

În raport de analiza mai sus efectuată, recursul pârâtei nu se încadrează în condițiile menționate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul M.D.R.A.P. - D.G.C.N.F.E. împotriva Sentinței civile nr. 2.110 din 2 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N