ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3154/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3154/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 3154/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iunie 2014, reclamantul A. a solicitat să i se acorde dreptul de persecutat al regimului instaurat în România arătând că a făcut demersuri în acest sens, dar cererea i-a fost respinsă.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 170/CA din data de 29.09.2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii a Județului Satu Mare, a anulat Hotărârea nr. 681 din 10 iunie 2014 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați.
Reclamantul, fiind născut în timpul refugiului, fapt necontestat de instituția pârâtă, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suferind vexacțiile morale și materiale ale condiției de persoană refugiată, astfel că acesta este îndreptățită să beneficieze de actele reparatorii ale Statului Român, așa cum acestea au stabilit prin Legea nr. 189/2000.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, să fie respinsă contestația formulată de reclamant și menținută Hotărârea nr. 681/10.06.2014, ca legală și temeinică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut, în esență, că pentru a putea suferi persecuții etnice care să determine strămutarea în altă localitate, trebuie ca persoana în cauză să se fi născut sau cel puțin să fi fost conceput cel târziu la data strămutării, neputând beneficia de prevederile legii copiii concepuți, respectiv născuți în timpul refugiului părinților săi.
Apărările intimatului
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 18 mai 2016, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 noiembrie 2016.
Prin încheierea din 22 iunie 2016 a fost preschimbat, din oficiu, termenul de judecată fixat la data de 29 noiembrie 2016 pentru data de 15 noiembrie 2016.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că intimatul-reclamant s-a născut la data de 05 august 1944 în comuna Nădrag, jud. Timiș, părinții săi fiind refugiați în această localitate din martie 1943 și până în martie 1945.
Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile corespunzătoare.
Susținerile invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți sau concepuți cel târziu la data strămutării, reprezintă punctul de vedere al autorității emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a Județului Satu Mare împotriva sentinței nr. 170/CA din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.