ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 553/2017

Decizia nr. 553/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/105/2012 la data de 2 decembrie 2013, reclamantul A. Azuga, în contradictoriu cu B., a solicitat anularea Hotărârii nr. 636 din 23 octombrie 2013 emisă de Colegiul director al B. în Dosarul nr. x/2013, ca netemeinică și nelegală.

Prin sentința civil nr. 255 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. Azuga, în contradictoriu cu pârâții B. și C.

Împotriva sentinței civile nr. 255 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. Azuga.

Prin motivele de recurs, recurentul nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reia criticile formulate în cererea de chemare în judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din N.C.P.C.:

„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Articolul 487 alin. (1) din N.C.P.C. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Conform art. 489 alin. (1) din N.C.P.C.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din N.C.P.C., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Deoarece recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de instanță, neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din N.C.P.C., se va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. Azuga împotriva sentinței civile nr. 255 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2017.