ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1140/2017
Deliberând
asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea
de chemare în judecată, reclamanta SC A. SA prin reprezentant legal ing. B.,
acțiune însușită ulterior intrării societății în
procedura insolvenței de administratorul judiciar C. SPRL, în
contradictoriu cu pârâtele D. SA și Banca E. SA - Sucursala Galați, a
solicitat în temeiul art. 35 C. proc. civ. cu referire la art. 2321, art. 15
și art. 1170 din noul C. civ. și dispozițiile Publicației
nr. 758 a Camerei Internaționale de Comerț privind Regulile Uniforme
pentru Garanții la Cerere, să se constate inexistența dreptului
pârâtei D. SA de a solicita executarea scrisorii de garanție bancară
nr. 93 din 15 iunie 2012 în valoare de 4.329.407,11 lei emisă în favoarea
acestei pârâte de către Banca E. SA, conform cererii de plată nr.
ref. 1271.L.LFT.2013 din 4 august 2013, depusă la pârâta-emitentă la
data de 13.08.2013.
Acțiunea
a fost menținută față de pârâta Banca E. - Sucursala
Galați, prin încheierea din 12 martie 2014, instanța în baza art. 406
C. proc. civ. luând act de renunțarea la judecată a reclamantei
față de pârâta D. SA.
Aceasta din
urmă a formulat cerere de intervenție accesorie, conform art. 63
și urm. C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea excepției
inadmisibilității acțiunii în constatare, respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, precum și obligarea reclamantei la
plata cheltuielilor de fond, cererea fiind formulată ulterior restrângerii
cadrului procesual doar la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâta Banca
E. - Sucursala Galați.
Prin
sentința civilă nr. 197 din 23 iunie 2015 a Tribunalului Galați,
secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondată excepția
inadmisibilității acțiunii formulată de intervenienta
accesorie D. SA.
A fost
admisă acțiunea astfel cum a fost precizată de SC A. SA, prin
administrator judiciar C. SPRL, și, în consecință, s-a constatat
inexistența dreptului pârâtei Banca E. - Sucursala Galați de a
executa scrisoarea de garanție bancară nr. 93 din 15 iunie 2012
față de SC A. SA, prin administrator judiciar C. SPRL.
A fost
respinsă ca nefondată cererea de intervenție accesorie
formulată de D. SA.
În motivarea
acestei sentințe, tribunalul a reținut, în esență, că
scrisoarea de garanție bancară nr. 93 din 15 iunie 2012 prevedea
expres, pentru executarea sa, condiția suspensivă a emiterii
certificatului de recepție finală a lucrărilor. Or, sub acest
aspect, s-a apreciată că pârâta și intervenienta nu au
făcut această dovadă, respectiv clauza de declarare a neemiterii
Certificatului de recepție finală din motive imputabile reclamantei,
care era prevăzută expres în scrisoarea de garanție bancară.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel pârâta Banca E. SA și intervenienta
D. SA, care au fost soluționate prin decizia civilă nr. 67/A din 24
martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, în
sensul respingerii ca nefondată a excepției lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei Banca E. SA prin Sucursala
Galați.
Prin
aceeași decizie au fost admise apelurile declarate de pârâta Banca E. SA,
prin Sucursala Galați și intervenienta accesorie D. SA, cu
consecința schimbării în parte a sentinței civile numai în ceea
ce privește soluția pe fond.
Pe cale de
consecință, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Totodată,
s-a luat act de renunțarea apelantei interveniente la apelul declarat
împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2014.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut,
în esență, că plata scrisorii de garanție se face după
un simplu examen formal al documentelor prezentate, fără a antama un
examen de fond al necesității și cuantumului executării,
astfel încât, s-a apreciat că, în speță, condițiile
executării nu impun în sarcina emitentului verificarea contractului
primar.
În plus, s-a
mai reținut că încălcarea prevederilor contractului de credit
dintre Banca E. și SC A. SA privește doar aceste părți,
neavând relevanță asupra dreptului de executare a scrisorii de
garanție bancară de către D. SA.
Totodată,
instanța de apel a apreciat că cererea de plată adresată
emitentului de beneficiar are, la rândul său, un conținut formal, în
sensul că trebuie să conțină o serie de elemente care
să permită emitentului efectuarea plății prin verificarea
documentației depuse. S-a constatat de aceeași instanță
că regulile uniforme revizuite, cuprinse în Publicația 758,
consolidează regula supletivă a indicării de către beneficiar,
în mod expres, odată cu cererea de plată, doar a obligației
neexecutate de debitor și care justifică executarea garanției.
La data de 16
mai 2016 recurenta-reclamantă SC A. SA Galați a formulat recurs
împotriva deciziei civile nr. 67/A din 24 martie 2016 pronunțată de
Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Recursul
recurentei a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.
proc. civ.
În motivarea
recursului, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de
apel a interpretat greșit normele de drept material aplicabile litigiului,
respectiv dispozițiile art. 2321 alin. (2) teza a II-a C. civ., potrivit
cărora banca avea obligația verificării condițiilor formale
de plată a scrisorii de garanție bancară.
Totodată,
recurenta a mai susținut că instanța nu a aplicat în cauză
și nu a analizat textul scrisorii de garanție bancară raportat
la cerințele impuse cererii de plată a scrisorii de către
Publicația 758 CII, Reguli uniforme pentru garanții la cerere, URDG,
evocând în continuare conținutul dispozițiilor art. 2, art. 15 lit.
a) și art. 19 lit. a) din aceste reguli .
Recurenta a
precizat că SC D. SA nu a prezentat la bancă o cerere de plată
conformă, care să corespundă realității faptului
invocat.
În plus,
recurenta-reclamantă a susținut că cea de-a doua
instanță în mod greșit nu a reținut că scrisoarea de
garanție bancară nr. 93 din 15 iunie 2012 prevedea o clauză
suspensivă pentru executarea acesteia, și anume cea a
prezentării certificatului de recepție finală a lucrărilor.
A învederat că nici Banca E. și nici SC D. SA nu au făcut dovada
că această neprezentare a certificatului de recepție finală
a lucrărilor este imputabilă reclamantei.
Prin urmare,
a precizat că, în speță, condițiile formale de plată a
scrisorii de garanție bancară nu erau îndeplinite pentru că, în
opinia sa, era obligatorie verificarea condițiilor impuse prin scrisoarea
de garanție bancară în acest sens.
Intimata-pârâtă
Banca E. - Sucursala Galați a depus la dosar întâmpinare, prin care a
invocat excepția inadmisibilității recursului susținând
că obiectul litigiului nu este evaluabil în bani. Totodată, a invocat
și excepția nulității recursului, precizând că
motivele de recurs nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 488 C.
proc. civ.
Pe fondul
cauzei, a solicitat respingerea recursului, susținând în esență
că instanța de apel a analizat în mod corect situația de fapt
și a făcut o aplicare justă a dispozițiilor legale
incidente în speță, apreciind corect că banca și-a
îndeplinit întocmai obligațiile ce îi reveneau în calitatea sa de emitent.
În plus, s-a
mai arătat că emitentul nu poate opune beneficiarului excepțiile
întemeiate pe raportul obligațional preexistent, chiar dacă
scrisoarea de garanție a fost emisă în considerarea acestui raport.
Se mai susține că emitentul nu poate opune beneficiarului nici
excepțiile întemeiate pe raportul dintre ordonator și beneficiar,
neputând invoca apărări proprii debitorului rezultate din raportul
principal.
În cuprinsul
întâmpinării, pârâtă Banca E. - Sucursala Galați a mai învederat
că a plătit efectiv suma pentru care s-a emis scrisoarea, astfel
încât, în opinia sa, admiterea acțiunii ar însemna ca banca să fie
sancționată pentru faptele societății beneficiare, culpa
contractuală a societății D. nefiind una evidentă la
momentul plății scrisorii de garanție bancară.
Intimata-intervenientă
în numele altei persoane D. SA a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care
a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii
atacate ca fiind legală și temeinică. În cuprinsul
întâmpinării, a susținut în esență că hotărârea
recurată a fost dată cu aplicarea corectă a tuturor prevederilor
incidente în cauză, inclusiv cele din Publicația 758, a doua cerere
de plată a intervenientei fiind conformă și aptă să
își producă efectele.
De asemenea,
s-a mai susținut că instanța de apel a analizat toate motivele
învederate de către reclamantă, cele din acțiunea
inițială și inclusiv cele din precizare, susținând, în
consecință, că nu a existat nicio vătămare a SC A. SA
care să justifice modificarea hotărârii atacate.
Cu privire la
aspectele referitoare la condiția neemiterii certificatului de
recepție finală, intimata-intervenientă a arătat că în
mod corect instanța de apel a observat că părțile au avut
în vedere doar o simplă mențiune a neemiterii certificatului de recepție
finală și nu o descriere a motivelor care au cauzat emiterea
acestuia.
Recurenta-reclamantă
a formulat răspuns la întâmpinări, prin care a solicitat respingerea
excepției inadmisibilității recursului invocată de intimata
Banca E. - Sucursala Galați, în raport cu faptul că acțiunea
este una evaluabilă în bani și se referă la executarea scrisorii
de garanție bancară nr. 93 din 16 iunie 2012, în valoare de
4.329.407,11 lei.
În
continuare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției
nulității recursului invocată de aceeași intimată,
precizând că prin motivele de recurs dezvoltate a arătat clar și
fără echivoc faptul că toate considerentele instanței de
apel reprezintă o aplicare greșită a normelor de drept material
aplicabile în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 2321 alin. (2)
teza a II-a C. civ. De asemenea, s-a arătat că instanța de apel
nu a analizat conținutul scrisorii raportat la cerințele impuse de
Publicația 758 CCI Reguli uniforme pentru garanțiile la cerere URDG.
Pe fondul
cauzei, recurenta a solicitat înlăturarea argumentelor dezvoltate de
intimate în cuprinsul întâmpinărilor, susținând în esență
că apărările intimatelor sunt total nefondate, fiind subscrise
interesului lor, având în vedere că suma de bani din scrisoarea de
garanție bancară a fost încasată cu rea-credință, în
conivență cu banca.
Înalta Curte
a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin
raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Prin
încheierea din camera de consiliu din data de 22 noiembrie 2016 s-a dispus
comunicarea raportului părților, potrivit dispozițiilor art. 493
alin. (4) C. proc. civ.
Prin
încheierea din 2 mai 2017, s-a admis în principiu recursul și s-a acordat
termen în ședință publică la data de 20 iunie 2017.
Totodată, prin aceeași încheiere au fost respinse excepțiile
inadmisibilității și nulității recursului invocate de
intimata-pârâtă prin întâmpinare, apreciindu-se că litigiul are
prevăzută calea de atac a recursului, iar motivele de recurs pot fi
încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Analizând
recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SA, prin administrator
judiciar C. SPRL, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de
drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate,
Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:
Recursul a
fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,
care poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost
dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de
drept material.
În
argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta a susținut că
soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați este
nelegală, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și
aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în
cauză, respectiv dispozițiile art. 2321 alin. (2) teza a II-a C. civ.,
potrivit cărora banca avea obligația verificării
condițiilor formale de plată a scrisorii de garanție
bancară, raportat la cerințele impuse cererii de plată a
scrisorii de către Publicația 758 CCI.
În plus, s-a
susținut că, în speță, condițiile formale de
plată a scrisorii de garanție bancară nu erau îndeplinite pentru
că, în opinia sa, era obligatorie verificarea condițiilor impuse prin
scrisoarea de garanție bancară în acest sens.
Analizând
această critică, Înalta Curte constată că este
nefondată, având în vedere că instanța de apel a reținut în
mod corect ce trebuie să conțină cererea de plată
adresată emitentului de către beneficiar și care sunt elementele
ce trebuie verificate de către bancă, respectiv identificarea
părților, contractul în temeiul căruia se face plata,
evenimentul care justifică solicitarea de plată, în speță
fiind vorba de obligația din contractul primar care nu a fost
executată de debitor.
În plus,
Înalta Curte reține că scrisoarea de garanție bancară
reprezintă înscrisul constatator al unei garanții oferite de o
instituție bancară în folosul și la solicitarea unui client al
său, angajat în raporturi de producție, comerț sau prestări
de servicii în care are calitatea de debitor. Art. 2321 C. civ.
reglementează scrisoarea de garanție având ca obiect garanția
autonomă, caracterul autonom al garanției trebuind să rezulte
neechivoc din conținutul înscrisului.
Cu privire la
susținerile recurentei în legătură cu neregulile existente în
relațiile contractuale cu societatea beneficiară, Înalta Curte
apreciază că banca, în calitate de emitent, nu poate refuza plata
invocând excepții intemeiate pe raportul obligațional dintre
ordonator și beneficiar, nefiind în măsura sa facă
investigații și aprecieri în această privință.
Mai mult
decât atât, Publicația 758 CCI prevede că beneficiarul trebuie
să indice, odată cu cererea de plată, numai obligația
neexecutată de către debitor și care justifică executarea
garanției.
În acest
context, Înalta Curte constată că banca a respectat toate
obligațiile de garanție bancară, procedând în mod corect la
efectuarea plății.
O altă
critică formulată de recurenta-reclamantă se referă la
faptul că instanța de apel, în mod greșit, nu a reținut
că scrisoarea de garanție bancară nr. 93 din 15 iunie 2012
prevedea o clauză suspensivă pentru executarea acesteia, și
anume cea a prezentării certificatului de recepție finală a
lucrărilor. Recurenta mai învederează că nici Banca E. și
nici SC D. SA nu au făcut dovada că această neprezentare a
certificatului de recepție finală a lucrărilor era
imputabilă reclamantei.
Sub acest
aspect, Curtea de Apel Galați a reținut că scrisoarea de
garanție bancară, ce face obiectul litigiului, prevedea în cuprinsul
ei că plata valorii garantate se va efectua la primirea cererii și a
declarației scrise, menționându-se faptul că certificatul de
recepție finală nu a fost emis din motive imputabile principalului
și că valabilitatea acestei garanții nu a fost prelungită.
Din
această perspectivă, Înalta Curte reține că, din
modalitatea de formulare, nu rezultă că trebuia emis un certificat de
recepție finală, ci doar să existe o mențiune sub acest
aspect, care însă nu este de esența cererii de plată. Mai mult
decât atât, Înalta Curte apreciază că această plată se
realizează în condițiile determinate prin scrisoarea de garanție
bancară, având relevanță doar executarea obligației
stabilite prin contractul primar indicat, iar nu alte obligații rezultate
dintr-un alt contract existent între ordonator și beneficiar. Prin urmare,
și acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.
Critica
recurentei-reclamante potrivit căreia instanța de apel nu ar fi
aplicat în cauză și nu ar fi analizat textul scrisorii de
garanție bancară raportat la cerințele impuse cererii de
plată a acestei scrisori de către Publicația 758 CCI este, de
asemenea, nefondată, având în vedere că, în cuprinsul hotărârii
recurate, Curtea de Apel Galați a reținut, sub acest aspect că
regulile uniforme revizuite, cuprinse în Publicația 758, consolidează
regula (supletivă) a indicării de către beneficiar, în mod
expres, odată cu cererea de plată, doar a obligației neexecutate
de debitor și care justifică executarea garanției.
În plus,
apreciază Înalta Curte sub acest aspect că a doua cerere de
plată a fost susținută de toate documentele specificate în
garanție, fiind inclusă și declarația intevenientei din
care rezulta în mod expres nerespectarea obligațiilor de către
reclamantă.
Prin, urmare,
Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanța de apel a
apreciat că se impune respingerea acțiunii ca nefondată,
argumentând soluția pronunțată sub toate aspectele invocate de
reclamantă prin cererea sa.
Astfel,
față de cele reținute anterior, se poate afirma că decizia
atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită normelor de drept material incidente în speță,
motivarea instanței de apel fiind una clară, precisă și
atașată circumstanțelor cauzei, conducând în mod logic la
soluția din dispozitiv.
Având în
vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1)
C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin
administrator judiciar C. SPRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar C. SPRL,
împotriva deciziei civile nr. 67/A din 24 martie 2016 pronunțată de
Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 iunie 2017.