ÎCCJ, Decizia nr. 283/2019

Deliberând asupra admisibilității recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 656 din data de 28 iunie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 656 din data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 203 din data de 08.05.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/2019.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte a constatat că acesta este inadmisibil.

Astfel, s-a constatat că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat apel împotriva unei decizii care este definitivă, nefiind supusă apelului și care a fost pronunțată de o instanță de apel, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Nemulțumit fiind de soluție, A. a formulat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, la data de 05 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 25 noiembrie 2019.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Nu în ultimul rând, se constată că A. a exercitat, în mod repetat, căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.

GGC - GV