ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2018

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/ME din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 103 alin. (7) rap. la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 7 St 14/17 h emis de către autoritățile judiciare austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt. S-a dispus predarea amânată a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare austriece, după încetarea cauzei de amânare a predării prevăzută de art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată având un copil mai mic de un an, și anume minora B., născută la data de 08.04.2018. În baza art. 115 din Legea nr. 320/2004 rep., s-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității. S-a dispus arestarea provizorie (începând cu data de 09.04.2019) în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării cauzei de amânare a predării, respectiv 08.04.2019. S-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante să se realizează în termen de 10 zile de la arestarea în vederea predării. În temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate, s-a dispus că se va face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse, în măsura în care vor fi întrunite condițiile pentru transfer. Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la instanță sub nr. x/43/2018, în data de 28 aprilie 2018, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureș a sesizat Curtea de Apel Tg. -Mureș cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate A., cetățean român, și de predare amânată a acesteia în baza mandatului european de arestare nr. 7 St 14/17 h emis de către autoritățile judiciare austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt.

Prin această cerere, s-a solicitat arestarea și predarea numitei A. în vederea executării mandatului european de arestare nr. 7 St 14/17 h emis de către autoritățile judiciare austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt, într-un dosar în care sus-numita este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă gravă prev. și ped. de art. 146,147 alin. (2) și 148 cazul al II-lea din C. pen. austriac. S-a reținut, în concret, că persoana solicitată este suspectată că în orașul Klagenfurt și alte localități a comis infracțiunea de înșelăciune gravă, în perioada aprilie 2016 - 14 martie 2017, inducând în eroare pe numiții C. și D., prin simularea mai multor stări de urgență și necesitate familiale, în scopul obținerii unor sume de bani, în cuantum cuprins între 5.000 și 50.000 de euro, cauzând un prejudiciu patrimonial numitului C., în sumă de 42.840 euro, respectiv numitului D., în sumă de 160.955,08 euro.

S-a constatat că faptele descrise au corespondență în dispozițiile din legislația română, respectiv înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Persoana solicitată, prin apărător ales, a depus un memoriu prin care a solicitat:1. In baza art. 89 alin. (6) coroborat cu prev. art. 90 alin. (1) și prev. art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să se constate că mandatul european de arestare emis pe numele său este imprecis și, în consecință, a solicitat statului emitent transmiterea, în termen de cel mult 10 zile, a informațiilor necesare; 2. în baza art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, refuzarea executării mandatului european de executare identificat mai sus; 3. în baza art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării către autoritățile austriece în baza Mandatului european de arestare indicat mai sus, până la data de 8 aprilie 2019, dată la care minora B. împlinește vârsta de 1 an.

În motivare s-a arătat, cu titlu prealabil, că începând cu anul 2009 a fost angajată pe postul de chelneriță la barul "Romantica", situat în localitatea Volkermarkt, aflat la 30 km de localitatea Klangenfurt (Austria), unde locuia. Pe numitul C., în vârstă de cca. 47 ani, necăsătorit, l-a cunoscut în urmă cu 3 ani. Cu această persoană a intrat în relații intime la scurt timp după ce s-au cunoscut. Obișnuia să se întâlnească cu acesta atât la barul "Romantica"', cât și la locuința sa. În timpul relației C. i-a dat aproximativ 30.000 Euro, o parte din acești bani fiindu-i trimiși în România prin intermediul E.. Pe numitul D., în vârstă de cca. 60 ani, necăsătorit, l-a cunoscut la același bar în urmă cu cca. 6 ani, fiind un client obișnuit al respectivului local. De aproximativ 2 ani au început să întrețină relații intime până în toamna anului trecut. După întoarcerea sa în țara, în urma unor discuții telefonice, numitul D. a venit să o viziteze de 3 ori în România, de două ori în 2017 și o dată în 2018. Este adevărat că și această persoană i-a dat în perioada relației diferite sume de bani, o parte dintre acestea fiindu-i trimise prin serviciul E., dar a apreciat că suma indicată în mandatul de arestare este mult mai mare decât cea primită. Faptul că avea o relație foarte strânsă cu numitul D., că îi dădea/trimitea bani în virtutea acestei relații rezultă și din mesajele transmise de el prin intermediul aplicației WhatsApp. In fine, în aceeași perioadă de timp a avut relații de prietenie și intime cu actualul concubin F. Având în vedere că fiecare dintre aceste persoane făceau presiuni asupra sa pentru a stabiliza relația cu ei, dar a amânat acest moment, a continuat relațiile cu toți 3. Mai mult, în cursul lunii iulie 2017 a rămas însărcinată, iar la data de 8.04.2018 a născut o fetiță al cărei tată poate fi oricare dintre ultimele 2 persoane. Întrucât F. este convins de faptul că această fetiță este concepută de el a recunoscut-o la Primăria Municipiului Reghin, trecând-o în certificatul de naștere pe numele său.

Față de cele prezentate mai sus, s-a apreciat că este evident că banii i-au fost dați în virtutea acestor relații de prietenie și intime și nu a unor fapte de înșelăciune sau alte acțiunii ilicite.

Referitor la cererea de la pct. 1 au fost invocate dispozițiile art. 89 alin. (6), art. 90 alin. (1), art. 86 din Legea 302/2004, arătându-se că din lecturarea atentă a mandatului european de arestare din prezenta cauză prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus și a Anexei 1 Ia Legea nr. 302/2004 rezultă că nu îndeplinește aceste cerințe legale pentru motivele următoare: 1. nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare; 2. nu este indicat numărul mandatului de arestare și nici numărul dosarului în care a fost emis; 3. nu este menționată denumirea instanței/judecătorului care a dat "aprobarea" pentru mandatul de arestare, nici numărului dosarului în care s-a dat respectiva aprobare și nici numărul și data hotărârii de aprobare a acestui mandat; 4. nu este indicat pentru fiecare infracțiune pentru care s-a emis mandat de arestare pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege - limita minimă și limită maximă; 5. lit. d) nu este redată conform formularului din Anexa 1 sus menționată și nici nu s-au respectat indicațiile din formular, în sensul bifării răspunsurilor și nu a tăierii tuturor rubricilor de la această literă din formular; 6. mențiunile de la lit. e) din mandat sunt extrem de confuze/neclare deoarece: - din mențiunile referitoare la,, Descrierea circumstanțelor în care s-a comis/s-au comis infracțiunea/infracțiunile, inclusiv momentul (data și ora), locul și gradul de participare la acesta/acestea a persoanei solicitate"- pag. 5 partea de sus, reiese că numita A. este suspectă pentru comiterea " unor înșelăciuni în parte grave... ".- același aspect reiese și din mențiunile referitoare la " Natura și încadrarea juridică a faptelor și dispozițiile legale aplicabile/codul aplicabil"- pag. 5 partea de jos, unde se reține că a săvârșii prin acestea infracțiunea de înșelăciune gravă comisă în mod profesional conformări. 146, 147 alin. (2), (14)8 cazul al doilea";- astfel, deși este suspectă pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, totuși, la pag. 6 din mandat este bifată căsuța referitoare la "furt în mod organizat sau tâlhărie gravă", iar la poziția "înșelăciune" nu este bifată căsuța aferentă; - o altă neclaritate este cea referitoare la numărul de infracțiuni de înșelăciune comise având în vedere că: • la pag. 5 lit. e) din mandat se menționează explicit faptul că prezentul mandat se referă la o infracțiune; • în continuare, însă, se menționează la fel de explicit faptul că este "suspectată, că în Klagenfurt și alte localități cu intenția de a-și asigura prin comiterea unor înșelăciuni în parte grave ...", și că a "comis deja două fapte similare..."; • se precizează primirea mai multor sume de bani de la C. și D. în intervale de timp comune doar în parte, ceea ce poate însemna fie comiterea unei sigure fapte de înșelăciune în formă continuată, fie comiterea mai multor fapte de înșelăciune, fiecare dintre acestea în formă continuată; • încadrarea juridică a infracțiunii în "articolele 146, 147 alin. (2), (14)8 cazul al doilea" nu este de natură să clarifice numărul infracțiunilor pentru care este acuzată în concret; • nu s-a completat pct. II. Descrierea detaliată a faptei sau faptelor care nu se încadrează la secțiunea I: de la lit. e) din formular; • simpla trimitere la "articolele 146,147 alin. (2), (14)8 cazul al doilea " nu satisface cerința legală a descrierii detaliate a faptei de la "cazul întâi, adică cele pentru care pedeapsa este sub 3 ani.

Referitor la cererea de la pct. 2 au fost invocate dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea 302/2004 arătându-se că "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României".

S-a arătat că dacă s-ar accepta ipoteza comiterii unor fapte de înșelăciune, având în vedere, pe de o parte, activitatea infracțională confuză descrisă la lit. e) din mandat, iar pe de altă parte, împrejurarea ce rezultă implicit din același mandat că, o parte din fapte/acte materiale ar fi fost comis după reîntoarcerea în România, înseamnă că, cel puțin o parte din aceste fapte/acte materiale au fost comise pe teritoriul României. Cu alte cuvinte, acțiunile frauduloase constând în trimiterea de mesaje și discuții telefonice cu conținutul din mandat le-a trimis/purtat de pe/pe teritoriul României. Mai mult, cel puțin în privința lui D., așa cum a arătat și în declarație, a fost de 3 ori în România, astfel că în aceste cazuri acțiunile de inducere în eroare s-au comis pe teritoriul României. În fine, cel puțin o parte din bani i-a primit pe teritoriul României.

Față de această situație, de clarificarea acestor aspecte depinde aplicarea corectă a prevederilor art. 115 din Legea nr. 302/2004 referitoare la regula specialității.

Drept urmare, aceste două dispoziții legale nu se pot aplica în cauză până în momentul descrieri detaliate a faptelor, inclusiv sub aspectul locului și a datei la care a indus în eroare/înșelat persoanele la care se referă mandatul de arestare.

Referitor la cererea de la pct. 3 au fost invocate dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004 arătându-se că la data de 08 aprilie 2018 a născut-o pe minora B. conform certificatul de naștere seria Nil nr. 217619. La această vârstă fragedă-24 zile-minora se află într-un moment în care prezența mamei este esențială atât pentru dezvoltarea sa fizică, pentru asigurarea hranei specifice (laptele matern), cât și psihică, întreruperea legăturii cu persoana de care sugarul este atașat fizic, psihic și emoțional putând avea efecte de durată pentru acesta. În altă ordine de idei, s-a apreciat că ancheta penală ce face obiectul dosarului nr. 7 St 14/17h nu ar fi sub nicio formă periclitată în cazul în care actele procedurale, mai exact audierea sa, ar avea loc prin comisie rogatorie/videoconferință.

În cadrul ședinței de judecată au fost puse în discuție apărările formulate, fiind respinsă solicitarea numitei A. de a solicita informații suplimentare cu privire la mandatul european de arestare, apreciindu-se că acesta conține toate informațiile necesare, corespunzând astfel exigențelor dispozițiilor Legii nr. 302/2004. Persoana solicitată A. a arătat că nu dorește să dea vreo declarație cu privire la mandatul european de arestare, apărătorul său arătând că nu este de acord cu predarea către autoritățile austrice deoarece are un minor în vârstă de doar 25 de zile.

Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că mandatul european de arestare corespunde exigențelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004, nefiind identificat vreun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al predării, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2)din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la motivul opțional de refuz invocat de către persoana solicitată, instanța a constatat că acesta nu subzistă. Astfel, deși există suspiciunea că o parte din actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune ar fi fost comise și pe teritoriul României (conform declarației persoanei solicitate A.), instanța a apreciat că urmărirea penală se poate realiza mult mai eficient de către autoritățile austrice, majoritatea actelor materiale reținute fiind comise pe teritoriul acestui stat, persoanele vătămate sunt cetățeni ai acestui stat, o parte din probe au fost deja administrate de către autoritățile austrice. Prin urmare, s-a apreciat că acest motiv opțional de refuz nu poate fi admis în prezenta cauză.

Instanța a constatat însă că, în cauză, există temeiul pentru amânarea predării persoanei solicitate prevăzut de art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004: persoana solicitată are un copil mai mic de un an, și anume minora B., născută la 08.04.2017, potrivit actelor prezentate procurorului cu ocazia audierii și depuse la dosar, respectiv certificatul de naștere N.11 nr. 217619 eliberat de mun. Reghin la data de 10.04.2018.

Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate s-a dispus că se va face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse, în măsura în care vor fi întrunite condițiile pentru transfer. Pentru a asigura predarea către autoritățile judiciare solicitante, în temeiul art. 103 alin. (13) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a emis mandat de arestare, care va fi pus în executare la data de 05.08.2018, după încetarea cauzei de amânare a predării.

Împotriva sentinței penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, a formulat contestație, persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 119/43/2018.

În esență, a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare. A susținut că din perspectiva dispozițiilor art. 89 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute în anexa 1 la Legea nr. 302/2004, respectiv nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare, nu este indicat numărul mandatului de arestare și cel al dosarului în care a fost emis. De asemenea, nu au fost menționate denumirea instanței, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare, numărul dosarului în care s-a dat această aprobare, hotărârea de aprobare a acestui mandat, fiecare infracțiune pentru care s-a emis mandatul de arestare, pedeapsa prevăzută de lege precum și limita maximă. S-a susținut că nu se pot aplica corect prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 privind regula specialității, iar conform prevederilor art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul când există infracțiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României. În acest context, a susținut că nu se pot aplica dispozițiile acestui articol în cauză până în momentul descrierii detaliate a faptelor sub aspectul locului și a datei la care s-a comis presupusa infracțiunea de înșelăciune la care se referă mandatul european de arestare.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În ceea ce privește criticile persoanei solicitate referitoare la faptul că nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare, nu este indicat numărul mandatului de arestare și cel al dosarului în care a fost emis, nu a fost menționată denumirea instanței, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că sunt nefondate, având în vedere actele dosarului prin raportare la dispozițiile art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Conținutul și forma mandatului european de arestare sunt reglementate de art. 86 din Legea nr. 302/2004, conform cărora, mandatul european de arestare va conține următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 96; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii. (2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1. (3) Mandatul european de arestare transmis autorității competente a unui alt stat membru trebuie tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă, conform declarației depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

În speță, verificând mandatul european de arestare din punct de vedere al formei și conținutului, se constată ca fiind nefondate susținerile apărării invocate în acest sens, mandatul de arestare din prezenta cauză cuprinde informațiile conform dispozițiilor anterior menționate, relativ la numărul mandatului de arestare (nr. 7St14/17h), numărul dosarului în care a fost emis (8HR/94/18i), denumirea instanței (autoritățile judiciare din Austria Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare (Mag. Marie-Luise Rohr), precum și identitatea și cetățenia persoanei solicitate, descrierea faptelor și sancțiunea prevăzută.

Totodată, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, privind predarea amânată sau temporară alin. (1) prevede că dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și 7 se aplică în mod corespunzător. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1)-(3): (1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. (2) Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora; b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă; c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. (3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

În raport de cele anterior menționate, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus predarea amânată a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare austriece, după încetarea cauzei de amânare a predării, având în vedere existența temeiului pentru amânarea predării persoanei solicitate prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, respectiv persoana solicitată are un copil mai mic de un an, minora B., născută la 08.04.2018, așa cum rezultă din certificatul de naștere N.11 nr. 217619 eliberat de mun. Reghin, aflat la fila 30 din dosarul Curții de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte constată că încheierea contestată este legală și temeinică și în mod corect instanța de fond a dispus arestarea provizorie, începând cu data de 09.04.2019, data încetării cauzei de amânare a predării, pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării acesteia, constatând că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, precum și mențiunea potrivit căreia predarea se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate în sensul că o parte din actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune ar fi fost comise și pe teritoriul României, motiv opțional de refuz invocat de către persoana solicitată prev de art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că urmărirea penală se poate realiza mult mai eficient de către autoritățile austrice, având în vedere că mai multe acte materiale reținute au fost comise pe teritoriul Austriei, persoanele vătămate sunt cetățeni ai acestui stat, iar o parte din probe au fost deja administrate de către autoritățile austrice, solicitându-se predarea persoanei în vederea efectuării urmăririi penale, astfel încât, nu sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoana solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatoarea persoana solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2018.