ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3202/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3202/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 734/2014, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată ce constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică Autostrada București - Brașov, tronsonul Predeal - Cristian, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor pentru suprafața de teren arabil expropriată, de 534 mp, situată localitatea Râșnov, înscrisă în Titlul de proprietate nr. x/5.02.1996, tarlaua x, parcela x, proprietatea reclamantului B., precum și stabilirea despăgubirilor pentru suprafața de teren arabil expropriată de 948 mp, situată în localitatea Râșnov, înscrisă în Titlul de proprietate nr. x/28.01.1997, tarlaua x, parcela xși suprafața de teren arabil expropriată de 50 mp, situată în localitatea Râșnov, înscrisă în Titlul de proprietate nr. x/14.01.1997, tarlaua x, parcela x, coproprietatea reclamanților; să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente suprafețelor de teren expropriate, menționate mai sus, determinate prin expertiză tehnică de evaluare ce urmează a fi efectuată; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor aferente suprafețelor de teren expropriate, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 30/S din 16 februarie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., ca prematur introdusă.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanții au declarat apel, înregistrat la Tribunalul Brașov instanță care l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și s-a fixat termen de judecată la 26 septembrie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de apel.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea apelului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.
În conformitate cu prevederile art. 96 C. proc. civ., "Curțile de apel judecă:
în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;
ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță;
ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
orice alte cereri date prin lege în competența lor."
În conformitate cu dispozițiile art. 97 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
orice alte cereri date prin lege în competența sa".
Din normele legale menționate rezultă, în mod neechivoc, faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a soluționa apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță, această competență având-o doar curțile de apel, astfel cum statuează art. 96 C. proc. civ.
Pe de altă parte, în ceea ce privește competența Înaltei Curți, se constată că art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că " secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".
Din dispoziții legale menționate, rezultă că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.
Astfel, organizarea ierarhică a instanțelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar și din cele ale art. 94-97 C. proc. civ. și presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate, realizând astfel controlul judiciar.
În speță, reclamanții au declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov în primă instanță.
În raport de normele de competență statuate prin dispozițiile art. 96 și art. 97 C. proc. civ., rezultă cu evidență că instanța Curții de Apel Brașov, ca instanță de apel, are competența de a soluționa apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov în primă instanță.
Așa fiind, pentru temeiurile arătate, Înalta Curte urmează să decline competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 30/S din 16.02.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Brașov.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.09.2018.