ÎCCJ, Decizia nr. 79/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4232 din 26 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 7 din 6 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei anterior menționate, a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 420 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării, pe care instanța o apreciază a fi întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea și analiza lucrărilor cauzei și a criticilor din cererea de recurs.

În raport cu circumstanțele cauzei, sunt incidente următoarele dispoziții procedurale:

"Art. 416. - (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

Art. 417. - Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Având în vedere că, prin încheierea din 29 iunie 2020, instanța a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății, termenul de perimare a început să curgă de la data pronunțării încheierii.

Astfel, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la 29 decembrie 2020.

Se constată că, în termenul de perimare, nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în sensul art. 417 din C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancțiunea perimării de drept a cererii de recurs, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 420 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 4232 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2021.