ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4537/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții I.I.V., ș.a., procurori la p archetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, au formulat plângere împotriva documentului intitulat „pocedura privind decontarea cheltuielilor de transport", reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004, și de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

In fapt, s-a arătat după cum urmează: î n titlul III - Drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor, la art. 80 din Legea nr. 303/2004 se prevede că „Judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus - întors, gratuite la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul". Legea nr. 567/2004, prin art. 65 alin. (2), dispune: „în perioada concediului de odihnă personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază, o singură dată pe an, de transport gratuit dus-întors între localitatea de domiciliu și localitatea din țară în care își petrece concediul de odihnă". Pe cale de consecință, unitatea este obligată să le pună la dispoziție bilete de avion, de tren, de vapor, în mod gratuit sau să le deconteze contravaloarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri când deplasarea s-a efectuat cu autoturismul.

Prin documentul intitulat „procedura" privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004 și de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, s-a instituit impozitarea sumelor decontate și plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Decontarea = operație contabilă prin care se justifică cheltuielile efectuate. Procedura elaborată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă î nalta Curte de Casație și Justiție, Departamentul economico - financiar și administrativ reține în mod greșit la pct. 4. 2 că, decontarea reprezintă o componentă a activităților ce au ca scop decontarea unor drepturi de natură salarială. În opinia reclamanților, reglementările aplicabile activității procedurale, reținute de Ministerul Public nu au tangență cu impozitarea veniturilor de natură salarială sau cu plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Singurul act normativ ce reglementează impozitarea veniturilor de natură salarială este Codul fiscal, act normativ ce nu prevede impozitarea acestor drepturi reglementate de Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 567/2004, această „procedură" fiind un adaos la lege. Mai mult, arată reclamanții, procedura transmisă în teritoriu nu este aprobată prin ordin de Procurorul general al României. î n raport de considerentele prezentate reclamanții au solicitat anularea documentului intitulat „procedura privind decontarea cheltuielilor de transport", reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004, și de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, înregistrată la Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul economico - financiar și administrativ, sub nr. 9132 din 9 noiembrie 2007. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 7, 8 și 10 din Legea nr. 303/2004 și art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 și art. 80 din H.G. nr. 44/2004, decontarea contravalorii celor 6 călătorii pentru magistrați reprezentând un avantaj legiferat de un statut special care trebuie impozitat astfel cum se impozitează drepturile pentru munca prestată. Totodată, s-a arătat că pârâtul a răspuns solicitării reclamanților admițând-o în parte în sensul art. 65 din Legea nr. 567/2004 care reglementează acest drept o singură dată pe an. Având astfel structura avantajelor exceptate de la impozitare, soluție comunicată petenților.

În acest sens s-a depus la dosarul cauzei adresa nr. 2256 din 25 martie 2008 (fila 63) precum și Ordinul nr. 109 din 24 martie 2008 emis de Procurorul General potrivit căruia s-a admis în parte contestația petenților, respectiv s-a modificat procedura nr. 9132 din 9 noiembrie 2007 în sensul că decontarea conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 cu modificările și completările ulterioare nu se impozitează. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 56/F/C din 5 aprilie 2008, a respins acțiunea reclamanților. Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că acțiunea a rămas fără obiect în privința drepturilor reglementate de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 în raport cu dispozițiile Ordinului nr. 109 din 24 martie 2004 a Procurorului General prin care s-a eliminat aplicabilitatea Procedurii atacate și în privința acestor drepturi.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că acțiunea este nefondată în ceea ce privește cererea de exceptare de la impozitare a contravalorii celor 6 călătorii anuale gratuite ale magistraților. S-a reținut, în esență, că în privința celor 6 călătorii al căror cost se decontează de instanțele judecătorești sau de parchetele de pe lângă acestea, pentru judecători sau procurori nici o dispoziție legală specială nu prevede excluderea de la impozitare, iar gratuitatea transportului nu exclude posibilitatea impozitării, aceste cheltuieli având caracterul unor avantaje de natură salarială supusă prevederilor Codului fiscal. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții I.I.V.

procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. precum și cele ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond, printr-o interpretare greșită a legii, a apreciat greșit că sumele de bani obținute în urma decontării constituie un venit salarial. Astfel, în opinia recurenților, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55 C. fisc., iar art. 80 din Legea nr. 303/2004 prin care se instituite gratuitatea respectivă exclude posibilitatea impozitării. Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare. Totodată, deși pronunțarea deciziei a fost amânată, părțile nu au formulat concluzii scrise.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, probele administrate și apărările formulate precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, prin Cap. III (Venituri din salarii) C. fisc. sunt definite veniturile din salarii [art. 55 alin. (1)] precum și veniturile asimilate salariilor, în vederea impunerii [art. 55 alin. (2)]. Potrivit art. 55 alin. (2) lit. k) C. fisc. sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii și „orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor”.

La alin. (3) al art. 55 C. fisc. sunt prevăzute „avantajele”, primite în legătură cu o activitate independentă, iar prin alin. (4) al aceluiași articol se arată sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit. Printre acestea, potrivit art. 55 alin. (4) lit. a) alin. (3) C. fisc., „nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget”. Printre cele prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. a) alin. (1) sunt atât costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, cât și transportul pentru salariații proprii și membri de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.

Prin urmare, Înalta Curte constată, pe de o parte, că art. 55 alin. (4) lit. a) alin. (3) C. fisc. trimite la art. 55 alin. (4) lit. a) alin. (1). Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul. Așadar, Înalta Curte constată că tratamentul fiscal aplicabil drepturilor respective, nu este cel prevăzut de art. 5 alin. (2) și (3) C. fisc., sumele respective fiind primite în baza unei legi speciale și finanțate de la buget.

În cauză, Înalta Curte constată că prin procedura privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004 și de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr. 109 din 24 martie 2009 [în sensul eliminării referirii la art. 65 alin. (2) din Legea nr. 567/2004] la pct. 4.2 dreptul respectiv este apreciat a fi „un drept de natură salarială”, interpretare greșită care a dus la impozitarea sumelor respective. Prin urmare, Înalta Curte constată că pentru considerentele arătate în cele ce preced, sumele plătite din buget în baza dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 303/2004 nu sunt incluse nici în veniturile salariale, nici în veniturile asimilate salariilor și nici în avantajele de natură salarială, nefiind deci impozabile.

În consecință, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și anulării pct. 4.1 din Procedura privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.I.V., ș.a., împotriva sentinței civile nr. 56/F/C din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamanților și anulează pct. 4.2 din „Procedura privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004” emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.