ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 2991 din 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate

Împotriva Sentinței civile nr. 2991 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea, în tot, a hotărârii atacate și sancționarea conducătorului autorității publice, Primul-ministru, cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru refuzul de a pune în executare Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și pedepsirea cu închisoare de 3 ani a persoanelor vinovate de întârziere.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., republicat, arătând că instanța de fond l-a transformat într-o victimă, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, acordarea unui titlu executoriu, cu acordarea unui titlu de proprietate, încălcându-i dreptul de acces liber la justiție. Totodată, în opinia recurentului-reclamant, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, iar hotărârea atacată nu este motivată.

Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Intimatul-pârât Guvernul României nu a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, iar recurentul-reclamant A. a depus la dosar punct de vedere, înregistrat la data de 4.12.2015, apreciind în esență, că raportul, întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, este inadmisibil, nemotivat și netemeinic.

5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat.

5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., republicat, fără a aduce critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în aceste texte de lege și fără a critica în vreun fel motivele reținute de instanța de fond, care au condus la soluția pronunțată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune intervine (nulitatea) în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat, această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Astfel, deși recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 C. proc. civ., republicat, nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond.

Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2991 din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2016.

Procesat de GGC - GV