ÎCCJ, Decizia nr. 42/2015

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 20 din 9 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 362/1/2015,

de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a fost

respins, ca inadmisibil, apelul petentului împotriva sentinței penale nr. 514

din 29 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 273/1/2014.

Împotriva acestei decizii, petentul a

formulat cerere de apel, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la

data de 10 februarie 2015.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte, Completul

de 5 Judecători a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.

351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 teza a II-a combinat cu

prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. inadmisibilitatea căii de atac

exercitată de apelant.

Examinând excepția inadmisibilității căii de

atac declarate, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 5 Judecători reține următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României,

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării unui control

judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea

fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă

că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii

sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme

imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent,

prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă

legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau

morale părților din proces.

Or, recunoașterea unei căi de atac în

situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a

principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială,

Titlul II, cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen. admisibilitatea căilor de

atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii

procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi

supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare

și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. sunt

susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești

nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, limitând calea de atac menționată

exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a

stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a

declarării mai multor apeluri este exclusă, dreptul la această cale procesuală

stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că petentul și-a

exercitat anterior dreptul la apel, iar cel cu soluționarea căruia Completul de

5 Judecători a fost sesizat, nu întrunește cerințele textului de lege

menționat, întrucât încalcă principiul unicității acestei căi de atac și, ca

atare, nu este admisibil.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând

că în cauză, petentul Ț.C.A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile

de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu

dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la

prevederile art. 408 C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți

de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petent

împotriva deciziei atacate.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de

petentul T.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 20 din 09 februarie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători

în Dosarul nr. 362/1/2015.

Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23

martie 2015.