ÎCCJ, Decizia nr. 62/2015

Asupra apelului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 21 din 9 februarie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5

judecători, în Dosarul nr. 393/1/2015 a fost respins, ca inadmisibil, apelul

declarat de petentul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 653 din 20 februarie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 4489/1/2013.

Împotriva acestei

decizii definitive, apelantul petent a formulat cerere de apel, cauza fiind

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 martie 2015.

Examinând apelul

formulat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru

motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 129 din

Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii".

Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului

menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile

premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac

determinate de lege.

Legea procesual

penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a

asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind

exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a

celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea

căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor

legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile

a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

408 alin. (1) și (2) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă

legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu

sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

apel.

În cauză, se constată

că petentul a exercitat calea de atac împotriva unei decizii definitive,

hotărâre nesusceptibilă de a fi atacată cu apel.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, constatând că în cauză, petentul A.G. a declarat apel împotriva unei

hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în

conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a

raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători al

Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul

declarat de petent împotriva deciziei atacate.

Văzând dispozițiile

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de petentul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 21

din 9 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 393/1/2015.

Obligă apelantul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 04 mai 2015.

Procesat

de GGC - NN