ÎCCJ, Decizia nr. 167/2013

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 65 din 14 ianuarie 2009 , Judecătoria sectorului 4 a respins, ca nefondată, contestația formulată de petentul condamnat T.C.A., împotriva Încheierii nr. 817 din 23 octombrie 2008, pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul București - Jilava în Dosarul nr. 792/2008. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat contestația ca nefondată, încheierea judecătorului delegat fiind legală, temeinică și corespunzător motivată, reținând următoarele: Petentul condamnat T.C.A.

s-a adresat cu o cerere judecătorului delegat de la locul de detenție, și fiind audiat la data de 15 octombrie 2008 a arătat că plângerea vizează exclusiv încălcarea dreptului la asistență medicală, deoarece administrația penitenciarului nu îi acordă tratament pentru afecțiunea de la nivelul coloanei vertebrale, iar pentru restul afecțiunilor ce figurează în fișa medicală nu i se acordă tratament adecvat și suficient. Prin încheierea menționată mai sus, judecătorul delegat a respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 275/2006. A lăsat nesoluționat capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri civile. Conform art. 50 din Legea nr. 275/2006, dreptul la asistență medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.

Asistența medicală în penitenciare se asigură, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical și de medicamente. Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, din adresa din 22 octombrie 2008 emisă de administrația locului de detenție a rezultat că persoana privată de libertate este în evidența cabinetului medical cu afecțiunile constând în „tulburare organică de personalitate post-traumatism cranio-cerebral” și „polidiscopatie vertebrală cervicală cu protruzii discale C6-C7 și C7-T1”, primind tratament conform recomandărilor medicului.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că, susținerile petentului sunt nefondate și nu se observă o culpă a administrației locului de deținere, neexistând acțiuni sau inacțiuni prin care să aducă atingere substanței drepturilor persoanei private de libertate, motiv pentru care instanța a respins, ca nefondată, contestația. Ulterior epuizării căilor de atac prevăzute de legea națională, prin cererea înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sub nr. 43543 din 09 petentul condamnat T.C.A. a declarat în mod expres că drepturile sale garantate de art. 3 din Convenție a fost încălcat în măsura în care, printre altele, el a fost încarcerat la Penitenciarul Jilava, un penitenciar notoriu ca un loc de tortură și teroare fizică și psihică, din cauza condițiilor de detenție inumane și degradante.

Astfel, reclamantul s-a plâns de condițiile materiale de detenție din Penitenciarul București - Jilava, în special, suprapopularea și lipsa condițiilor de igienă, precum și a lipsei de tratament medical adecvat invocând prevederile art. 3 al Convenției, care prevede următoarele: "Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante." Prin hotărârea pronunțată la 18 iunie 2013 definitivă potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Convenție, C.E.D.O. a stabilit că a existat o încălcare a art. 3 din Convenție.

Astfel, în prezenta cauză, Curtea a reținut că, în temeiul art. 3 al Convenției statul trebuie să se asigure că o persoană este deținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modul și metoda de executare a măsurii de detenție să nu-l supună la suferință sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că, având în vedere exigențele detenției, sănătatea și bunăstarea sunt asigurate în mod adecvat. O lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește greu ca un factor care trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de detenție descrise sunt "degradante", din punctul de vedere al art. 3. Chiar dacă, în cazul de față nu există niciun indiciu că a existat o intenție pozitivă de a umili sau înjosi reclamantul, Curtea a conchis că condițiile de detenție i-au cauzat condamnatului T.C.A.

suferință care a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că a atins pragul de tratament degradant interzis de art. 3. Totodată, s-a constatat că a existat o încălcare a art. 3 al Convenției în ceea ce privește condițiile materiale de detenție a reclamantului în Penitenciarul București Jilava. În lumina tuturor considerentelor precedente, Curtea a constatat că a existat o încălcare a art. 3, obligând statul pârât să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 2 al Convenției, 3.000 euro (trei mii euro), plus orice taxă care poate fi exigibilă, cu titlu de prejudiciu moral, care să fie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății.

Ulterior datei la care hotărârea C.E.D.O. a rămas definitivă, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, la 12 august 2013, revizuentul T.C.A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 408 1 C. proc. pen., revizuirea sentinței nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008, având în vedere că aceasta nu se poate concilia cu aspectele constatate prin hotărârea pronunțată de C.E.D.O. în cauza Tudor Constantin împotriva României. În drept au fost invocate dispozițiile art. 408 1 C. proc. pen. Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor învederate, se constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 408 1 alin. (1) C. proc.

pen.: Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Din economia textului de lege anterior menționat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiționată de existența unei hotărâri definitive a Curții Europene prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană, într-un proces penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, în care instanțele penale române s-au pronunțat prin hotărâre definitivă.

Admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în art. 408 1 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea neprevăzând dreptul părții de a exercita această cale de atac, cererea fiind inadmisibilă. Raportând dispozițiile art. 408 1 C. proc. pen. la speța de față, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că revizuentul T.C.A. , prin revizuirea formulată, s-a plâns de condițiile materiale de detenție în închisoarea Jilava, de suprapopularea și lipsa condițiilor de igienă, precum și a lipsei de tratament medical adecvat. Într-adevăr, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, din analiza hotărârii Curții Europene s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 3 din Convenție, reclamantul, pe perioada detenției în Penitenciarul Jilava, suferind efectele unei situații de suprapopulare in celule pe parcursul executării pedepsei.

Din examenul efectuat asupra cererii de revizuire formulată în prezenta cauză, a dispozițiilor legale mai sus-menționate și a conținutul hotărârii instanței europene, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că, deși a existat un drept a cărui încălcare a fost constatată de C.E.D.O., acesta nu vizează încălcări ale procedurii desfășurate în fața instanței finalizate, prin pronunțarea sentinței penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, a Judecătoriei sectorului 4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008, care a avut ca obiect contestația formulată de petentul condamnat T.C.A. împotriva Încheierii nr. 817 din 23 octombrie 2008, pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul București - Jilava în Dosarul nr. 792/2008, ci înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea acestuia, pe perioada detenției, în Penitenciarul Jilava București, la tratamente degradante.

Așa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408 1 C. proc. pen., respectiv încălcarea unui drept consfințit de Convenție sau document internațional, să se fi produs în cursul unei proceduri judiciare derulate în fața instanțelor naționale, în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanțiile procesuale, iar consecințele grave ale acestei încălcări să nu poată fi înlăturate decât prin revizuirea deciziei de condamnare, întrucât încălcările constatate de C.E.D.O. nu pot fi remediate prin reformarea sentinței penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în temeiul dispozițiilor art. 408 1 alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T.C.A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.C.A. împotriva sentinței penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008. Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2013.