ÎCCJ, Decizia nr. 167/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65 din 14 ianuarie

2009

,

Judecătoria sectorului 4 a

respins, ca nefondată, contestația formulată de petentul

condamnat T.C.A., împotriva Încheierii nr. 817 din 23 octombrie 2008,

pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de

libertate de la Penitenciarul București - Jilava în Dosarul nr. 792/2008.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat contestația ca nefondată,

încheierea judecătorului delegat fiind legală, temeinică și corespunzător

motivată, reținând următoarele:

Petentul condamnat T.C.A.

s-a adresat cu o cerere judecătorului delegat de la locul de detenție, și fiind

audiat la data de 15 octombrie 2008 a arătat că plângerea vizează exclusiv

încălcarea dreptului la asistență medicală, deoarece administrația

penitenciarului nu îi acordă tratament pentru afecțiunea de la nivelul coloanei

vertebrale, iar pentru restul afecțiunilor ce figurează în fișa medicală nu i

se acordă tratament adecvat și suficient.

Prin încheierea

menționată mai sus, judecătorul delegat a respins plângerea, ca nefondată, în

temeiul art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 275/2006. A lăsat nesoluționat

capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri civile.

Conform art. 50 din

Legea nr. 275/2006, dreptul la asistență medicală al

persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este

garantat.

Asistența medicală în

penitenciare se asigură, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu

personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii.

Persoanele aflate în executarea pedepselor

privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical și de

medicamente.

Examinând actele și

lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, din adresa din 22 octombrie 2008

emisă de administrația locului de detenție a rezultat că persoana privată de

libertate este în evidența cabinetului medical cu afecțiunile constând în

„tulburare organică de personalitate post-traumatism cranio-cerebral” și

„polidiscopatie vertebrală cervicală cu protruzii discale C6-C7 și C7-T1”,

primind tratament conform recomandărilor medicului.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut că, susținerile petentului sunt nefondate și nu se observă o

culpă a administrației locului de deținere, neexistând acțiuni sau inacțiuni

prin care să aducă atingere substanței drepturilor persoanei private de

libertate, motiv pentru care instanța a respins, ca nefondată, contestația.

Ulterior epuizării

căilor de atac prevăzute de legea națională, prin cererea înregistrată la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului sub nr. 43543 din 09 petentul condamnat T.C.A. a

declarat în mod expres că drepturile sale garantate de art. 3 din

Convenție a fost încălcat în măsura în care, printre altele, el a fost

încarcerat la Penitenciarul Jilava, un penitenciar notoriu ca un loc de tortură

și teroare fizică și psihică, din cauza condițiilor de

detenție inumane și degradante. Astfel, reclamantul s-a plâns de

condițiile materiale de detenție din Penitenciarul București -

Jilava, în special, suprapopularea și lipsa condițiilor de igienă,

precum și a lipsei de tratament medical adecvat invocând prevederile art.

3 al Convenției, care prevede următoarele:

"Nimeni nu va fi

supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante."

Prin hotărârea pronunțată

la 18 iunie 2013 definitivă potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din

Convenție, C.E.D.O. a stabilit că a existat o încălcare a art. 3 din

Convenție.

Astfel, în prezenta

cauză, Curtea a reținut că, în temeiul art. 3 al Convenției statul trebuie

să se asigure că o persoană este deținută în condiții care sunt

compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modul și metoda

de executare a măsurii de detenție să nu-l supună la suferință sau

dureri de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de

suferință inerent în detenție și că, având în vedere

exigențele detenției, sănătatea și bunăstarea sunt asigurate în

mod adecvat.

O lipsă gravă de

spațiu într-o celulă de închisoare cântărește greu ca un factor care

trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile

de detenție descrise sunt "degradante", din punctul de vedere al

art. 3.

Chiar dacă, în cazul

de față nu există niciun indiciu că a existat o intenție pozitivă de

a umili sau înjosi reclamantul, Curtea a conchis că condițiile de

detenție i-au cauzat condamnatului T.C.A. suferință care a

depășit nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție

și că a atins pragul de tratament degradant interzis de art. 3.

Totodată, s-a

constatat că a existat o încălcare a art. 3 al Convenției în ceea ce

privește condițiile materiale de detenție a reclamantului în Penitenciarul

București Jilava.

În lumina tuturor

considerentelor precedente, Curtea a constatat că

a existat o încălcare a art. 3, obligând

statul pârât să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la

care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44

2

al

Convenției, 3.000 euro (trei mii euro), plus orice taxă care poate fi

exigibilă, cu titlu de prejudiciu moral, care să fie convertită în moneda

națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății.

Ulterior datei la

care hotărârea C.E.D.O. a rămas definitivă, prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, la 12 august 2013,

revizuentul T.C.A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 408

1

C.

proc. pen., revizuirea sentinței nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de

Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008, având în vedere

că aceasta nu se poate concilia cu aspectele constatate prin hotărârea

pronunțată de C.E.D.O. în cauza Tudor Constantin împotriva României.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 408

1

C. proc. pen.

Analizând cererea de

revizuire prin prisma motivelor învederate, se constată că aceasta este

inadmisibilă pentru

considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 408

1

alin.

(1) C. proc. pen.: Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei

încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea

hotărârii pronunțate.

Din economia textului

de lege anterior menționat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este

condiționată de existența unei hotărâri definitive a Curții Europene prin care

se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană, într-un proces

penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, în care instanțele

penale române s-au pronunțat prin hotărâre definitivă.

Admisibilitatea

cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute

în art. 408

1

alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea

neprevăzând dreptul părții de a exercita această cale de atac, cererea fiind

inadmisibilă.

Raportând

dispozițiile art. 408

1

C. proc. pen. la speța de față, Înalta Curte

- Completul de 5 Judecători constată că revizuentul

T.C.A.

, prin revizuirea

formulată, s-a plâns de condițiile materiale de detenție în

închisoarea Jilava, de suprapopularea și lipsa condițiilor de igienă,

precum și a lipsei de tratament medical adecvat.

Într-adevăr, Înalta

Curte, Completul de 5 Judecători reține că, din analiza hotărârii Curții

Europene s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 3 din Convenție,

reclamantul, pe perioada detenției în Penitenciarul Jilava, suferind

efectele unei situații de suprapopulare

in celule pe parcursul executării pedepsei.

Din examenul efectuat

asupra cererii de revizuire formulată în prezenta cauză, a dispozițiilor

legale mai sus-menționate și a conținutul hotărârii instanței europene,

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că,

deși a existat un drept a cărui încălcare a fost constatată de C.E.D.O., acesta

nu vizează încălcări ale procedurii desfășurate în fața instanței finalizate,

prin pronunțarea sentinței penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, a Judecătoriei sectorului

4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008, care a avut ca obiect contestația

formulată de petentul condamnat T.C.A. împotriva Încheierii nr. 817 din 23

octombrie 2008, pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate de la Penitenciarul București - Jilava în Dosarul nr. 792/2008,

ci înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea acestuia, pe perioada

detenției, în Penitenciarul Jilava București, la tratamente degradante.

Așa fiind, se

constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale de admisibilitate a unei

cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408

1

C. proc.

pen., respectiv încălcarea unui drept consfințit de Convenție sau document

internațional, să se fi produs în cursul unei proceduri judiciare derulate în

fața instanțelor naționale, în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate

garanțiile procesuale, iar consecințele grave ale acestei încălcări să nu poată

fi înlăturate decât prin revizuirea deciziei de condamnare, întrucât

încălcările constatate de C.E.D.O. nu pot fi remediate prin reformarea sentinței

penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4

București în Dosarul nr. 9979/4/2008.

Pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în temeiul dispozițiilor art.

408

1

alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire

formulată de revizuentul T.C.A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.C.A. împotriva

sentinței penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului

4 București în Dosarul nr. 9979/4/2008.

Obligă revizuentul la

plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 septembrie 2013.