ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2016

Decizia nr. 391/2016

Deliberând asupra contestației la executare de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3 din 11 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 104/CP din 28 octombrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia și a obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut că A. s-a formulat contestație împotriva încheierii penale nr. 104/CP din 28 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2015 al Curții de Apel Alba lulia prin care a solicitat exonerarea de plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea contestației a arătat că instanța nu avea dreptul de a-l obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, atât timp cât procesul nu a fost pus pe rol, astfel că nu îi era aplicabil art. 275 alin. (2) C. proc. pen. și a apreciat că, până la trimiterea în judecată, cercetările au caracter preliminar, fapt pentru care are calitatea de petent și nu de parte vătămată.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 104/CP din 28 octombrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/57/2015 al Curții de Apel Alba lulia, s-a admis cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba lulia din data de 21 august 2015, pronunțată în Dosar nr. x/P/2015, menținută prin ordonanța din data de 11 septembrie 2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba lulia dată în Dosar nr. x/II/2/2015.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

A constatat că în cauză nu a fost invocată niciuna dintre situațiile enumerate expres de lege, la art. 598 lit. a)-d) C. proc. pen., criticile petentului privind modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a se dispune înlăturarea obligării sale de la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

A apreciat că aspectele contestate din hotărârea menționată au caracter definitiv și nu mai pot fi reexaminate sub aspectul legalității și temeiniciei în procedura demarată de petent.

Totodată, a constatat că actele de executare nu au fost contestate sub aspectul modalității de efectuate a executării silite și nu sub aspectul temeiniciei obligației care se execută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație A. prin care a solicitat exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciarei, motivând că sentința contestată nu este motivată în fapt și în drept.

Examinând admisibilitatea contestației declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2015, Înalta Curte constată următoarele:

Procurorul, în dezbateri, a susținut inadmisibilitatea contestației declarate de A., motivat de faptul că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată contestația la executare este o hotărâre definitivă și că, în cazul contestației la executare, se urmează calea de atac a fondului.

Înalta Curte reține că argumentele invocate de contestator în contestația sa la executare privesc cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare, reglementat de art. 598 lit. c) C. proc. pen., ceea ce atrage competența instanței care a pronunțat hotărârea care se execută. Această împrejurare determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen. potrivit cărora hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În această situație, sentința pronunțată în primă instanță nu poate urma decât căile de atac pe care legea le prevede pentru hotărârea contestată, fiind inadmisibil ca, pe calea contestației la executare, să se deschidă posibilitatea examinării hotărârii contestate de către o instanță ce nu a avut competența soluționării căilor ordinare de atac.

Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare privește încheierea penală nr. 104/CP din data de 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2015 având ca obiect plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, cauză ce s-a soluționat în conformitate cu procedura prevăzută de art. 340-341 C. proc. pen.

În această materie s-a urmărit să se asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului astfel încât, în cazul respingerii plângerii, legea nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac.

De altfel, în dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. se stipulează expres că hotărârea în această materie este definitivă, ceea ce înseamnă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Or, cum art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că „hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale”, text în concordanță cu dispozițiile art. 129 din Constituție conform cărora părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, se reține exercitarea de către contestatorul A. a unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege.

Totodată, Înalta Curte subliniază că mențiunea greșită din dispozitivul sentinței nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în sensul că împotriva acesteia se poate exercita calea de atac a contestației, nu este de natură să confere contestatorului dreptul de a exercita o cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2015.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2015.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 martie 2016.