ÎCCJ, Decizia nr. 339/2016

Decizia

civilă nr. 339/2016

Asupra admisibilității în

principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art.

499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 25 mai 2016, a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5

Judecători recursul declarat de A.

împotriva

Deciziei nr. 1139

din 24 aprilie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/311/2014.

În temeiul dispozițiilor art. 248

alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va

examina, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac deduse

judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile art.

493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 129 din Constituția

României, „împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile

de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei”.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

stabilește că „În cazul în care completul este în unanimitate de

acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă,

că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează

în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit

nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie

motivată, pronunțată, fără citarea părților,

care nu este supusă niciunei căi de atac.”

În raport cu prevederile legale anterior

menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de

consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii

atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile

legii.

În speță, însă, se

constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, Completul de 5 Judecători

a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care, secția I

civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

pronunțat asupra unui recurs formulat de recurentul A.

Având în vedere dispozițiile art.

7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și întrucât, în

speță, recursul vizează o decizie pronunțată de

către secția a II-a civilă, a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în procedura de filtru tot într-un recurs, hotărâre

care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi

supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că

reclamantul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege (respectiv

recursul), rezultă că recursul dedus judecății nu este

admisibil.

Recunoașterea unor căi de

atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală,

constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat

expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și a

autorităților.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine

publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu

nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Așadar, în raport cu

dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei

hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă

de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de

atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință, în temeiul art.

493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1139 din 24 aprilie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, în Dosarul nr. x/311/2014.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.