ÎCCJ, Decizia nr. 340/2016
ÎCCJ, Decizia nr. 340/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia civilă nr.
340/2016
Asupra
admisibilității în principiu a recursului de față, în
conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
La data de 28 martie 2016, a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -
Completul de 5 Judecători recursul declarat de A., B., C. împotriva Deciziei
nr. 575 din camera de consiliu de la 16 martie 2016 pronunțate de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în
Dosarul nr. x/303/2013/a1.
În temeiul
dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.
proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de
atac deduse judecății în speță.
Analizând
recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru
considerentele ce se succed.
Potrivit art.
129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457
alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de
mențiunile din dispozitivul ei”.
Potrivit art.
493 alin. (5) C. proc. civ. „În cazul în care completul este în unanimitate de
acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă,
că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se
încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este
vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul
printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea
părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”
În raport cu
principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei
căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui
control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de
exercitarea acesteia în condițiile legii.
În
speță, însă, se constată că aceste condiții nu
sunt îndeplinite.
Astfel,
Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva
deciziei prin care secția a II-a, a Înaltei Curți de Casație
și Justiție s-a pronunțat unei contestații privind
tergiversarea soluționării procesului formulată de A., B.
și C.
Având în
vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc.
civ. și întrucât, în speță, recursul vizează hotărârea
pronunțată de către secția a II-a civilă, a Înaltei
Curți de Casație și Justiție într-o contestație ce
vizează tergiversarea judecății tot într-un recurs, ce se va
finaliza printr-o hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative
ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând
fi supusă reformării și dat fiind faptul că s-a uzat deja
de calea de atac prevăzută de lege (respectiv recursul), recursul
dedus judecății nu este admisibil în principiu.
Recunoașterea
unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală, constituie o încălcare a principiului
legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc.
civ., precum și a principiului constituțional al egalității
în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,
apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și
soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege
sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.
(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind
sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești
pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar,
în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la
existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind
susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea
acestei căi de atac, recursul declarat de A., B., C. nu poate fi primit.
În
consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge
recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de A., B., C. împotriva Deciziei nr. 575 din
camera de consiliu de la 16 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul
nr. x/303/2013/a1.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.