ÎCCJ, Decizia nr. 341/2016

Decizia

civilă nr. 341/2016

Asupra admisibilității în

principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art.

499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 3 iunie 2016, a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5

Judecători recursul declarat de A.

împotriva

Deciziei

nr. 384 din ședința

completului de filtru de la 24 februarie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în

Dosarul nr. x/113/2014.

În temeiul dispozițiilor art. 248

alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va

examina, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac deduse

judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile art.

493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 129 din Constituția

României, „împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile

de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei”.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

stabilește că „În cazul în care completul este în unanimitate de

acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă,

că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este

vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul

printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea

părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”

În raport cu prevederile legale

anterior menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe

cale de consecință, provocarea unui control judiciar al

hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în

condițiile legii.

În speță, însă, se constată

că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, Completul de 5 Judecători

a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția a II-a

civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

pronunțat asupra unui recurs formulat de recurentul A.

Având în vedere dispozițiile art.

7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și întrucât, în

speță, recursul vizează o decizie pronunțată de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, în Dosarul nr. x/113/2014 în procedura de filtru tot într-un recurs,

hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art.

493 alin. (5)

C. proc. civ.

,

nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă,

astfel, reformării și dat fiind faptul că reclamantul a uzat

deja de calea de atac prevăzută de lege (respectiv recursul),

rezultă că recursul dedus judecății nu este admisibil.

Recunoașterea unor căi de

atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală,

constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres

de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și a

autorităților.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine

publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu

nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile

legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri

determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi

supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac,

recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință, în temeiul art.

493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A. împotriva Deciziei nr. 384 din ședința completului de

filtru de la 24 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr.

x/113/2014.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.