ÎCCJ, Decizia nr. 108/2016

Decizia civilă nr. 108/2016

Asupra admisibilității

în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile

art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 16

ianuarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A.

împotriva deciziei

civile nr. 238 din ședința completului de filtru de la 14 decembrie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015

.

În temeiul dispozițiilor

art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte

va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății

în speță.

Analizând recursul

în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457

alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă

numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

În conformitate

cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ. „În cazul în care completul este în unanimitate

de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că

motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele

prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează

sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată,

fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi

de atac.”

În raport cu principiile

statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și,

pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii

atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile

legii.

În speță,

însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, completul

de 5 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei decizii

prin care completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a pronunțat în procedura de filtru, tot asupra unui recurs

declarat de A.

Având în vedere

dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele ale

art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și întrucât, în speță, recursul

vizează o decizie pronunțată de către completul de 5 judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura de filtrare

a unui recurs exercitat împotriva unei hotărâri definitive, decizie care nu

este supusă niciunei căi de atac, recursul dedus judecății nu

poate fi primit.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității,

consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și a autorităților

și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României,

neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de

A. împotriva deciziei civile nr. 238 din ședința

completului de filtru de la 14 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul

nr. x/1/2015.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 14 martie 2016.