ÎCCJ, Secția penală

Constată că prin Sentința penală nr. 129/F din data de 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. și ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

Inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 3 București sau al Primăriei Municipiului București - Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Urbane, pe o perioadă de 90 zile lucrătoare, în condițiile legii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

S-a dispus ca hotărârea pronunțată să se comunice, la data rămânerii definitive, Brigăzii Rutiere București din cadrul D.G.P.M.B., care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În considerentele sentinței pronunțate, curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 16.12.2016, în jurul orelor 18:50, organele de poliție din cadrul DGPMB - Brigada Rutieră, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Bulevardul Națiunile Unite, sector 5 București, au constatat că autovehiculul marca C. cu numărul de înmatriculare x, proprietatea martorului B., a fost condus pe Bdul Libertății din direcția Rond Coșbuc către Bdul Națiunile Unite, iar când a ajuns la intersecția cu Bdul Națiunile Unite a depășit coloana de autovehicule aflate în așteptare la culoarea roșie a semaforului, intrând pe sensul opus de mers, iar când a ajuns în dreptul semaforului a fost oprit pentru control, fiindu-i indicat să oprească autoturismul în parcarea din fața sediului Poliției Locale, situată la intersecția dintre Bdul Națiunile Unite și Bdul Libertății.

La solicitarea organelor de poliție, persoana care conducea autoturismul le-a comunicat că nu are asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate, prezentând pentru control doar certificatul de înmatriculare al autoturismului și polița RCA.

În urma verificărilor efectuate în bazele de date utilizate de Poliția Română s-a stabilit că persoana în cauză se numește A.

Întrucât agenții poliției rutiere au constatat că inculpatul A. emana o puternică halenă alcoolică i-au solicitat acestuia să coboare din mașină pentru a fi testat cu etilotestul.

Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest marca Drager seria ARRj0187 și a solicitat să meargă direct la INML pentru recoltarea de probe biologice de sânge.

La sediul INML Mina Minovici, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 16.12.2016, ora 19:20 acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat conform mențiunilor din bonul de la dosar.

Prima mostră de sânge a fost recoltată la ora 19:35 iar cea de-a doua la ora 20:35, rezultatele fiind de 1,55 g/l sânge pentru prima probă și, respectiv 1,30 g/l sânge la cea de-a doua probă, conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 19.12.2016 emis de INML "Mina Minovici".

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale de estimare retroactivă a alcoolemiei de către medicii din cadrul INML Mina Minovici, răspunsul comisiei din data de 11.09.2017 (adresa nr. A 12/12533/2016) fiind în sensul că nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât conform "reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puțin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe nemâncate .

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând faptul că a consumat alcool, respectiv un cocktail format din 300 - 350 grame palincă de 50 - 60 grade tărie și suc de roșii natural, și că a condus autoturismul în momentul în care a fost oprit de organul de poliție, dar a invocat în apărare faptul că s-a urcat la volanul autoturismului proprietatea nașului său întrucât acestuia i se făcuse rău în urma unui atac de panică și că ar fi depășit coloana de autoturisme pentru a căuta un loc de parcare, astfel încât să îi poată acorda martorului ajutor.

Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a apreciind că ar fi întrunite în cauză condițiile unui caz fortuit, solicitare care a fost apreciată ca nefondată.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că în ziua de 16.12.2016, ora 18:00, se afla la Târgul de Crăciun, organizat în piața Constituției. În jurul orei 18:10 și-a cumpărat un hot-dog și întrucât lângă chioșcul care vindea hot-dog era și un loc de desfacere pentru cocteil-uri naturale, dulcețuri și alte produse biologice, a cumpărat și un cocktail despre care vânzătorul l-a informat în prealabil că este făcut din 300 - 350 grame palincă de 50 - 60 grade tărie și suc de roșii natural. În acel moment l-a sunat nașul său, martorul B. cu care a stabilit să se întâlnească în fața târgului pentru a-l transporta și pe el spre casă, cu mașina lui.

Inculpatul a mai arătat că a consumat cocktail-ul după ce a vorbit cu martorul la telefon, imediat după care a mai mâncat și trei - patru bucăți de hot-dog. Toate acestea au fost consumate în intervalul 18:10 - 18:40. Inculpatul a susținut că a ieșit în fata târgului în jurul orei 18:45. Când a urcat în mașina martorului inculpatul ar fi sesizat că acesta avea "un atac de panică" pentru că respira foarte greu și era transpirat. Acesta i-a spus că nu-și mai simte picioarele. Inculpatul a susținut că mașina staționa în coloană, la semafor, pe banda a treia, în fața Palatului Parlamentului.

Atunci au făcut schimb de locuri, a intrat pe contrasens, ocolind gardul de la Poliția Locală, pentru a găsi un loc unde să parcheze.

Când echipajul de poliție din intersecție l-a oprit, inculpatul a spus că nașului său i s-a făcut rău dar, pentru că emana halenă alcoolică, i-au fost cerute actele la control.

Inculpatul a menționat cu ocazia audierii de către procuror că nașul său este diagnosticat de mai mult timp, din anul 2015, cu tulburare de anxietate generalizată.

Audiat fiind în fața instanței, la termenul din data de 17.05.2018, inculpatul și-a menținut declarațiile date anterior, cu unele precizări.

Astfel, inculpatul a arătat că agentul de circulație a venit la autoturismul pe care îl conducea, după ce parcase chiar în fața poliției locale, și că i-a spus acestuia că martorului B. îi este rău și că solicită ajutor, însă întrucât emana halenă alcoolică acesta i-a cerut actele pe care inculpatul nu le avea la el.

Audiat fiind, martorul B. a susținut de asemenea faptul că i s-ar fi făcut rău, motiv pentru care inculpatul a trecut la volan, însă a arătat că după ce au făcut schimb de locuri, au stat ceva în coloană cu celelalte mașini și când au ajuns în dreptul sediului Poliției Locale pe finul său l-a oprit poliția rutieră, care i-au cerut actele de la mașină și permisul de conducere pe care nu le avea, fără a-și aminti dacă i s-a reproșat altceva, iar în fața instanței de judecată a precizat că în momentul în care au ajuns la semaforul din fața Poliției Locale, inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție pentru că în momentul în care a făcut virajul la dreapta pentru a intra pe Bdul Națiunile Unite, mașina fiind încadrată tot pe a treia bandă de mers, a ocolit mai prin larg o mașină care se afla în dreapta.

Potrivit art. 31 C. pen. nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Prin urmare, există caz fortuit ori de câte ori acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nu l-a urmărit, producerea fiind datorată unei împrejurări neașteptate, adică acțiunii unei forțe (unei energii) a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.

Imposibilitatea de a prevedea ivirea împrejurării care a dat loc rezultatului neașteptat are caracter obiectiv, în sensul că apariția acelei împrejurări, adică intervenția forței datorită căreia s-a produs rezultatul, nu ar fi putut fi prevăzută în aceleași condiții de fapt, de nici o altă persoană.

Așa fiind, rezultatul produs, deși s-a inserat în urmările acțiunii sau inacțiunii făptuitorului este considerat ca fiind străin de voința și conștiința acestuia, făptuitorului neputându-i-se pune în sarcină un rezultat pe care nimeni nu l-ar fi putut prevedea.

În acest context, nu se poate reține că starea de pericol creată de fapta inculpatului care a condus autoturismul nașului său, deși anterior consumase o cantitate mare de alcool, este rezultatul intervenției unei forțe străine (starea de rău a martorului B.).

S-a mai reținut că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile stării de necesitate, prev. de art. 20 din C. pen.

Astfel, chiar și în situația în care s-ar acceptat că martorul B. s-ar fi simțit foarte rău motiv pentru care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului (stare de rău cu privire la existența și intensitatea căreia instanța a arătat că are numeroase dubii create de împrejurarea că nici inculpatul și nici martorul nu au solicitat ajutorul agenților de poliție, că martorul nu a necesitat tratament medical, nu s-a deplasat la vreo unitate medicală pentru a primi îngrijiri și nici nu a solicitat intervenția unei echipaj medical mobil) și că inculpatul ar fi intrat pe contrasens întrucât ar fi intenționat să parcheze pentru a-i acorda ajutor martorului (susțineri ale inculpatului care nu se coroborează însă cu niciun mijloc de probă ci chiar sunt contrazise atât de mențiunile din procesul-verbal întocmit la data de 16.12.2016 cât și de declarațiile martorului B. date în fața instanței, totuși, în cauză nu este întrunită condiția privind inevitabilitatea pericolului.

În acest sens, s-a reținut că pentru ca o acțiune de salvare să fie considerată ca fiind efectuată în stare de necesitate, trebuie să se constate că pericolul care amenință nu putea fi înlăturat într-altfel decât prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală. Numai în acest caz de inevitabilitate a pericolului prin alte mijloace se poate vorbi de caracterul necesar al faptei săvârșite în scop de salvare și deci, de stare de necesitate.

Din moment ce pericolul care devenise iminent ar fi putut fi înlăturat prin alte mijloace și această posibilitate putea fi cunoscută de către persoana care a efectuat acțiunea de salvare, nu există constrângere și deci nu există nici stare de necesitate.

Or, în cauza de față, atât inculpatul cât și martorul puteau solicita ajutorul agenților de poliție și respectiv intervenția unui echipaj medical mobil, lucru care nu s-a întâmplat, iar inculpatul, fiind de profesie avocat, cunoștea exact care sunt consecințele faptei sale de a conduce autoturismul după ce a consumat alcool.

În ceea ce privește alcoolemia avută de inculpat la momentul opririi sale în trafic, instanța a apreciat că aceasta a fost de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în condițiile în care la prima probă de sânge recoltată la mai puțin de o oră de la momentul opririi sale în trafic (18:50), s-a determinat o alcoolemie de 1,55 g/l (19:35), iar în cea de-a două probă un nivel de 1,30 g/l al alcoolemiei (20:35) (conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 19.12.2016 emis de INML "Mina Minovici") coroborat cu faptul că inculpatul a recunoscut consumul de alcool.

În acest sens, s-a reținut că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2014 s-a stabilit că în aplicarea art. 336 alin. (1) C. pen. în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 a fost declarată ca neconstituțională sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. În considerentele deciziei s-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.

În aceste condiții, din punct de vedere al normei de incriminare, instanța a constatat că prin înlăturarea sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" se revine la vechea soluție legislativă, Ministerul Public având obligația de administra probe pentru a stabili alcoolemia conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice. În ceea ce privește modalitatea de probare a acestui element, aceasta va fi realizată, în principiu, prin efectuarea expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Cu toate acestea, există situații în care Ministerul Public nu a dispus efectuarea expertizei medico-legale sau această expertiză nu este posibilă.

În cauză, conform răspunsului comisiei din data de 11.09.2017 (adresa nr. A 12/12533/2016), nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât conform "reperelor metodologice cu privire la expertiza medico - legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puțin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe nemâncate .

În aceste condiții, întrucât între momentul opririi în trafic și prelevarea probelor biologice s-a scurs o perioadă scurtă de timp, coroborată cu declarația inculpatului în care a arătat că a consumat alcool, instanța a arătat că poate formula o prezumție relativă, în sensul că alcoolemia de la momentul prelevării este apropiată de cea de la momentul opririi în trafic.

Or, în cauza de față, așa cum s-a reținut anterior, la un interval de aproximativ 45 de minute (18:50 - momentul opririi în trafic, 19:35 - recoltarea primei probe de sânge), s-a constatat că inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 g/l alcool în sânge.

Prin urmare, instanța a reținut că alcoolemia de la momentul opririi inculpatului A. în trafic a fost de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În acest context, s-a apreciat că din probele de la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În drept, s-a arătat că fapta inculpatului A. care, la data de 16.12.2016, 18:50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare X pe B-dul Libertății ( pe direcția Rond George Coșbuc - B-dul Națiunile Unite), având în sânge la momentul depistării o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului A.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a reținut că dispozițiile art. 74 din C. pen., arătând că starea de pericol generată prin comiterea infracțiunii nu este neglijabilă, în condițiile în care inculpatul a condus autovehiculul pe o porțiune de drum public foarte aglomerat, într-o zonă în care chiar și traficul pietonal era foarte intens având în vedere că era deschis Târgul de Crăciun din Piața Constituției, având în sânge o îmbibație de alcool într-un procent destul de ridicat (apropiată de valoarea de 1,55 g/l alcool pur în sânge) și astfel a pus în pericol atât siguranța sa cât și cea a celorlalți participanți la trafic, iar faptele de natura celei analizate sunt comise cu o frecvență îngrijitoare și constituie una dintre principalele cauze ale accidentelor de circulație soldate cu victime ori pagube materiale.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 41 ani, studii superioare, este avocat definitiv, membru al Baroului București din cadrul UNBR și nu are antecedente penale. Totodată, a avut în vedere că inculpatul a recunoscut consumul de alcool dar a considerat că există un dubiu asupra nivelului alcoolemiei de la momentul depistării și respectiv că fapta nu i-ar fi imputabilă datorită cazului fortuit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A., solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. și ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen., în principal, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și, în subsidiar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. d). teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 31 din C. pen.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, rezultă cu certitudine că în ziua de 16.12.2016, inculpatul a consumat 300 - 350 grame palincă și 3 - 4 bucăți de hot dog în intervalul orar 18,10- 18,40, că a fost oprit de organele de poliție la ora 18:50, testat cu aparatul alcooltest la ora 19:20 iar în urma testării avea o concentrație de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat și că în urma recoltării probelor biologice a rezultat că la ora 19:35 aveam o concentrație de 1,55 g/l în sânge, iar la ora 20:35 o concentrație de 1,30 g/l în sânge. Nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței de fond nu s-a stabilit îmbibația alcoolică din momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de poliție, respectiv la ora 18:50 .

Reținerea de către Ministerul Public și în hotărârea pronunțată de către prima instanța că alcoolemia avută de inculpat la momentul opririi în trafic a fost de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge este în contradicție cu decizia Curții Constituționale și cu Reperele Metodologice adoptate cu privire la efectuarea expertizei medico-legale pentru estimarea retroactiva a alcoolemiei adoptate de INML .

În realitate, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă în momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de politie îmbibația alcoolică în sânge a depășit 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel că soluția de condamnare dispusă de către instanța de fond este greșită, în aplicarea principiului in dubio pro reo impunându-se achitarea inculpatului întrucât nu există probe ca a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la solicitarea subsidiară, de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. d). teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 31 din C. pen. s-au invocat circumstanțele exacte în care inculpatul a condus în data de 16.12.2016 la ora 18:50 autoturismul cu nr. x pe Bdul Libertății, proprietatea martorului B., respectiv împrejurarea ca acestuia din urmă i s-a făcut brusc rău, a suferit un atac de panică iar, pentru a nu avea consecințe negative în trafic, inculpatul a trecut la volanul autoturismului și a condus circa 20-30 metri intenționând sa parcheze unde găsea spațiu și totodată pentru a solicita ajutor, moment în care a fost oprit de un agent de poliție. Inculpatul nu a dorit niciun moment sa conducă autoturismul dar a fost singura posibilitate de a nu pune în pericol siguranța în trafic în condițiile în care martorul a suferit un atac de panică .S-a apreciat că situația expusă are caracterul unui caz fortuit, așa cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 31 din C. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen., însă în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând, sub aspectul stării de fapt, instanța de apel constată că aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.

De asemenea, încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corectă.

Este dovedit în cauză că, la data de 16.12.2016, inculpatul A. a condus autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x pe B-dul Libertății ( pe direcția Rond George Coșbuc - B-dul Națiunile Unite) din Municipiul București, având în sânge la momentul depistării (ora 18,50) o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l.

Astfel, fiind condus la sediul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 16.12.2016, ora 19:20, acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 19.12.2016, în urma prelevării celor două probe de sânge, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge,la ora 19:35 și respectiv o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge la ora 20:35.

Deși nu neagă că în seara respectivă a consumat băuturi alcoolice și apoi a condus autoturismul pe B-dul Libertății, inculpatul a susținut în mod constant pe parcursul procesului penal faptul că a trecut la volanul mașinii proprietatea nașului său întrucât acestuia i se făcuse rău în urma unui atac de panică și că ar fi depășit coloana de autoturisme pentru a căuta un loc de parcare, astfel încât să îi poată acorda martorului ajutor. Totodată, inculpatul a invocat existența unui dubiu în ceea ce privește concentrația de alcool avută în sânge la momentul conducerii autoturismului.

Înalta Curte consideră însă, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, că probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite condițiile de tipicitate, antijuridicitate și imputabilitate, așa cum sunt acestea prevăzute în art. 15 din C. pen.

Curtea de apel a procedat la o analiză temeinică și argumentată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a enumerat și interpretat în mod detaliat, motiv pentru care instanța de apel nu va reitera prezentarea acestora, urmând a aprecia doar asupra conținutul anumitor mijloace de probă, raportat la motivele de apel și la apărările invocate de inculpat.

Aceste apărări se întemeiază, în esență, pe împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă, în momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de poliție, îmbibația alcoolică în sânge a depășit 0,80 g/l alcool pur în sânge și, în subsidiar, că fapta sa a fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 31 din C. pen.

Potrivit art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Este adevărat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, reținându-se în considerente că "Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale ".

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei prin efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea gradului de concentrație alcoolică avută la momentul săvârșirii faptei.

Prin adresa nr. A 12/12533/2016 din data de 11.09.2017, Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici a comunicat împrejurarea că nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât conform "Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puțin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe nemâncate.

Acest răspuns a avut în vedere exclusiv declarațiile inculpatului cu privire la alimentele și băuturile consumate, precum și la intervalul de timp al consumului.

Pe de altă parte, valorile obținute prin efectuarea calculului retroactiv au caracter strict teoretic, fiind în strânsă legătură de dependență cu împrejurări de fapt constând în consumul de alimente și de băuturi alcoolice și intervalul orar al acestui consum, astfel că, în lipsa dovedirii acestor elemente, acestea nu pot fi considerate ca având valoare obiectivă certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă științifică care exprimă îmbibația reală fiind numai cea determinată prin analiza sângelui.

În cauză, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 16.12.2016, ora 19:20, acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat, apoi i s-au prelevat 2 probe de sânge, la orele 19:35 și 20,35, stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,55 g/l la prima probă și respectiv 1,35 g/l la cea de a doua probă.

Având în vedere faptul că la ora 19:20 acesta avea 0,63 mg/l alcool în aerul expirat, că valoarea alcoolemiei a fost în scădere la a doua recoltare, că potrivit declarațiilor inculpatului, acesta a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul nașului său, Înalta Curte constată că la data când a condus autovehiculul inculpatul avea o alcoolemie mai mare decât 0,80 g/l, la momentul depistării în trafic.

Față de toate aspectele evidențiate mai sus,instanța de apel consideră că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., este nefondată.

În ceea ce privește invocarea cauzei de neimputabilitate prevăzute de art. 31 din C. pen., Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că nu este îndeplinită condiția ca starea de pericol creată de fapta inculpatului să fie rezultatul intervenției unei forțe străine.

Potrivit legii, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. În acest caz, sunt excluse vinovăția persoanei și caracterul penal al faptei deoarece acțiunea sau inacțiunea, care a produs rezultatul periculos a intrat în concurs cu o forță străină de cunoștința și voința persoanei, intervenția acestei forțe imprevizibile (împrejurare, eveniment) dând naștere unui rezultat pe care făptuitorul nu l-a conceput și nu l-a urmărit.

Cazul fortuit este reprezentat de acțiunea-inacțiunea unei persoane care produce un rezultat neconceput și neurmărit de autorul acțiunii, rezultatul fiind cauzat de o forță naturală a cărei prezență nu a putut fi prevăzută. Rezultatul acțiunii nu poate fi prevăzut și nici nu va fi imputat din punct de vedere subiectiv autorului faptei, excluzându-se în acest mod caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăție.

Or, în cauza de față, starea de rău a numitului B. nu constituie o forță străină a cărei intervenție a generat conducerea autoturismului de către inculpat și pe care acesta nu ar fi putut să o prevadă.

Rezultatul produs, constând în starea de pericol creată pentru relațiile sociale ce protejează siguranța traficului, nu este consecința împrejurării că nașul inculpatului a suferit un atac de panică, ci a aceleia că inculpatul a condus autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, aspect cunoscut de acesta.

Pe cale de consecință, față de motivele expuse anterior, instanța de apel consideră nu că este fondată nici solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a din C. proc. pen.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că și celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.

Pentru toate considerentele ce precedă, reținând că apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 129/F din data de 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală este nefondat și, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge calea de atac formulată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul apelant să plătească suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 129/F din data de 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV