ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4166/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.01.2019 și înregistrată sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 3236/28.12.2018 până la data soluționării definitive a acțiunii în anulare a acestui ordin.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 16 din 11 februarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea și s-a constatat suspendată de drept executarea efectelor Ordinului nr. 3236 din 28.12.2018, emis de Președintele ANAF.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 6 din 11 februarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În prealabil, a fost invocată excepția lipsei de interes a acțiunii în considerarea faptului că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat OPANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, astfel că interesul în susținerea acțiunii nu mai este actual.

Pe fondul cererii de suspendare, recurenta- pârâtă a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea 554/2004, neobservând că ordinele nr. 1960/2018 și 3236/2018 au un conținut distinct, fiind modificate condițiile de înregistrare a operatorilor economici.

De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce privește obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei de interes invocate, iar în subsidiar admiterea recursului și casarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., va analiza cu prioritate existența interesului în exercitarea recursului, luând în considerare aspectele invocate de recurenta- pârâtă în motivarea căii de atac.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

In fapt, intimata - reclamantă a solicitat suspendarea Ordinului nr. 3236 din 27 decembrie 2018 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care a fost aprobată Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Procedura reglementată în Anexa 1 pct. 6.1 lit. (d)-(g) din ordin, prevede că, în vederea înregistrării operatorilor economici, se impune obligativitatea deținerii de spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosință - contract de locațiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal, dotate cu rezervoare verificate metrologic, cu sisteme de gestiune a stocurilor și sistem de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare/încărcare și a plăcuțelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea.

Așa cum a arătat recurenta- pârâtă, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În condițiile în care autoritatea emitentă, printr-un act ulterior, de aceeași forță juridică, a abrogat dispozițiile privind obligativitatea deținerii spațiilor de depozitare, în sensul dorit de reclamantă prin acțiunea formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică un interes în promovarea căii de atac a recursului, modificarea intervenind anterior declarării acesteia.

Sancțiunea lipsei interesului este în cauza de față aceea a respingerii cererii de recurs, întrucât atât la momentul sesizării instanței de fond, cât și la data pronunțării sentinței atacate - care, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a fost executorie de drept, deci a produs deja efectul de suspendare a executării ordinului contestat- Ordinul nr. 3236/2018 era în vigoare în forma criticată de intimata- reclamantă, fiind îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile.

În schimb, în circumstanțele descrise mai sus, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare a executării - ca lipsită de interes, ca lipsită de obiect ori ca nefondată, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta - pârâtă, de vreme ce ea însăși, în calitate de autoritate emitentă, a dispus abrogarea normei administrative contestate.

Cu privire la cheltuielile de judecată, deși criticate prin motivele de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul invocat de recurenta- pârâtă.

Temeiul legal al soluției adoptate.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 16 din 11 februarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.