ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2020

Circumstanțele cauzei Prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2015, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.1 a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale și ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de petentul A.. Împotriva acestei încheieri, la data de 19.10.2015, a declarat recurs petentul A., solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și suspendării cursului judecății. Prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2015, Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs.

Soluția instanței de fond Prin decizia civilă nr. 3527 din data de 21 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 3 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Impozite și Taxe Locale Primăria Sectorului 5.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Direcția Impozite și Taxe Locale Primăria Sectorului 5 a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei primei instanțe, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza 1 din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. În aceste condiții, decizia civilă nr. 3527 din data de 21 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 21.09.2017, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 20.10.2017(data declarării căii de atac a recursului dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza 1 din C. proc. civ., împlinit la data de 27.09.2017. Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul reclamantul A., ca tardiv formulat.