ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 august 2018 pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., prin mandatar W., au chemat în judecată pe pârâta X. S.A. Săvinești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtei la plata sumei de 23.262,54 RON, către reclamanți, reprezentând contravaloarea diferenței de preț pentru cele 7.994 acțiuni nominative emise de societatea pârâtă pe care reclamanții le-au deținut. În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 151/2014, art. 134. alin. (4) din Legea nr. 31/1990, precum și orice alte dispoziții legale în materie.

Prin sentința civilă nr. 1006/C/21.11.2018, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5.675,74 RON, cu titlu de diferență preț acțiuni și a sumei de 388,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1006/C/21.11.2018 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții au declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 128/2019 din 15.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 128/2019 din 15.05.2019 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară. Prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au invocat faptul că neîncuviințarea de către instanța de apel a probei cu expertiza tehnică judiciară a fost de natură să le afecteze dreptul la un proces echitabil, întrucât au fost puși în imposibilitatea de a se apăra și de a își proba pretențiile, în condițiile în care concluziile raportului de evaluare au fost contestate. Recurenții au mai relevat faptul că, deși proba cu expertiza tehnică judiciară a fost propusă în apel, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia și a procedat direct la soluționarea cauzei. Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a invocat nerespectarea cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii. Astfel, recurenții au arătat că motivarea deciziei de către instanța de apel cu privire la respingerea probei cu expertiza se întinde pe mai puțin de o jumătate de pagină, într-un singur paragraf, fără a fi indicate motivele concrete pe care s-a întemeiat soluția. În final, s-a menționat faptul că instanța de apel nu a analizat susținerile părților și, totodată, nu a explicat într-o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a avut în vedere la adoptarea soluției.

Intimata-pârâtă X. S.A a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând faptul că, în cauză, nu poate fi reținută o încălcare a dreptului reclamanților la un proces echitabil, în condițiile în care prețul acțiunilor a fost stabilit cu respectarea prevederilor legale și, avându-se în vedere împrejurarea că raportul de evaluare întocmit la 02.12.2015 nu a fost contestat de foștii acționari până la data formulării acțiunii. A susținut că hotărârea recurată este motivată cu respectarea cerințelor impuse de art. 425 C. proc. civ., astfel încât nu poate fi primită critica recurenților cu privire la nemotivare. Intimata și-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluționat de completul de filtru.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit la data de 17.01.2020, s-a stabilit că taxa judiciară de timbru datorată de către recurenții-reclamanți este, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în cuantum de 100 RON și urmează să fie achitată de către aceștia în solidar. Prin încheierea din 05.02.2020 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenții au fost înștiințați, prin adresa emisă la 25.02.2020 și comunicată la 03.03.2020, cu privire la faptul că au obligația de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON. Părțile nu au depus la dosar punct de vedere la raport. Ulterior, s-a fixat termen la data de 1 iulie 2020 pentru examinarea recursului.

Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 statuează că acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice. În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar, alin. (2) al aceluiași articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. În speță, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenții-reclamanți nu a fost timbrat anticipat și că aceștia nu s-au conformat obligației stabilite în sarcina lor până la 1.07.2020 când cauza a rămas în pronunțare, deși, prin adresa emisă la 25.02.2020 li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării, în solidar, a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, potrivit mențiunii din actul de procedură ce a fost comunicat la 03.03.2020 . Cum instanța judecătorească este obligată să examineze cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, iar, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, Înalta Curte, văzând cele expuse mai sus, urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să anuleze recursul, în cadrul procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.