ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4897/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduș la data de 29 noiembrie 2016, sub număr unic de dosar x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:

- să constate abuzive și nule și să desființeze clauzele cuprinse la pct. 5 teza 2 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 "Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,5 pp" pct. 2.10.a din "Condițiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar"

- să constate abuzive și nule și să desființeze clauzele cuprinse la pct. 9 lit. a) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 "comision de acordare credit de 1,80% flat" și pct. .3.1. și 3.7 din "Condițiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar"

- să constate abuzive și nule și să desființeze clauzele cuprinse la pct. 9 lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 "comision de adminstrare de 11,50 euro lunar" și pct. 3.9. din "Condițiiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar" și pct. 4 lit. Al). b. din actul adițional nr. x încheiat în data de 15.03.2011 "comision lunar de administrare de 17 euro"

- să oblige pârâta să-i restituie diferența dintre dobânda inițială de 7,4%/an și dobânda majorată unilateral în perioada septembrie 2008- august 2010, cu dobândă legală de la data încasării fiecărei rate și până la achitarea întegrală a debitului;

- să oblige pârâta să-i restituie suma de 414 euro încasată cu titlu de "comision de acordare credit", cu dobândă legală începând cu data de 22.08.2007 și până la achitarea inregrală a debitului;

- să oblige pârâta să-i restituie suma încasată cu titlu de "comison de administrare" de 11,50 euro lunar în perioada septembrie 2007 - martie 2011 și 17 euro lunar începând cu luna aprilie 2011 - data eliminării acestui comision;

- să oblige pârâta să elimine din contractul de credit litigios "comisionul de administrare" de 17 euro lunar;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 349/20 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Luduș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și, în consecință, a constatat că, în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 există clauze abuzive și anume clauzele prevăzute la pct. 5 teza 2 din Convenție, raportat la pct. 2.10.a din secțiunea "Condiții generale", la pct. 9 lit. a) din Convenție, raportat la pct. 3.1. și 3.7 din secțiunea "Condițiile generale de creditare" și la pct. 9 lit. b) din Convenție, raportat la pct. 3.9. din secțiunea "Condițiile generale de creditare". Instanța a dispus anularea acestor clauze; a obligat pârâta să restituie reclamantului diferența dintre dobânda inițială de 7,4%/an și dobânda majorată unilateral în perioada septembrie 2008- august 2010, cu dobândă legală de la data încasării fiecărei rate și până la achitarea integrală a debitului; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 414 euro încasată cu titlu de "comision de acordare credit", cu dobândă legală începând cu data de 22.08.2007 și până la achitarea integrală a debitului; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de "comision de administrare" de 11,50 euro lunar în perioada septembrie 2007- martie 2011. De asemenea, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamantul A., cât și pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 602/A din 07 noiembrie 2017 și prin Decizia nr. 211/A/10 aprilie 2018 privind completarea Deciziei nr. 602/A din 07 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2016, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 349/20.04.2017 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. x/2016, a admis apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinței civile nr. 349/20.04.2017 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. x/2016, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul următor: a constatat abuzivă clauza prevăzută la art. 4 lit. A)1 b din actul adițional nr. x/15.03.2011 la contractul de credit bancar nr. 532F/20.08.2007 cu privire la comisionul de administrare credit. A obligat pârâta B. S.A. la restituirea sumelor achitate de reclamantul A. cu titlul de comision de administrare în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive. A obligat pârâta B. S.A. la plata dobânzii legale la sumele achitate de reclamant cu titlul de comision de administrare, calculată de la data efectuării plății și până la data restituirii efective. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate. A obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 1.000 RON către apelantul A. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, admiterea apelului, invocând motivul prev.de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 26 iunie 2018, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Tg. -Mureș în soluționarea cererii de recurs.

Prin decizia nr. 1410/R din 26.06.2018, Curtea de Apel Targu Mures a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 6 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Specializat Mureș, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Târgu-Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 602/A/2017 din 7 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș -Litigii cu Profesioniștii, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.